Comentează”Libertatea” a apelat la un psihoterapeut cu experiență, Keren Rosner, pentru a analiza situația delicată în care se află Simona Halep, deși exprimarea ar părea ciudată, în condițiile în care este a doua jucătoare de tenis a lumii.
Keren Rosner a vorbit în trecut și despre viața intimă a Simonei Halep (25 de ani).
Cum arată fundătura Simonei? Pentru a treia oară în decurs de o lună (ultima oară, chiar aseară), Halep nu izbutește să câștige meciul care să-i asigure locul 1 mondial în tenis, o poziție onorantă, dar și răsplătită financiar cum se cuvine (un milion de euro, din partea sponsorului Adidas). După ce a câștigat o serie de jocuri la Wimbledon, când a venit marele moment, românca s-a încurcat, chiar dramatic, fiind la doar două mingi de a îndeplini obiectivul. S-a întâmplat la meciul din sferturile de finală de la Wimbledon, cu britanica Johanna Konta, cedat de Simona în trei seturi.
Simona are ratări și la marile turnee, anume a disputat două finale la Roland Garros și le-a pierdut pe ambele (în 2014 și în 2017). După cel din urmă eșec, venit după un meci în care avea statut de favorită, a spus: ”Am simțit că vine sfârșitul lumii”. În tenis, turneele care contează pentru a rămâne cu adevărat în istorie sunt 4: Australian Open, Roland Garros, Wimbledon și US Open. Celelalte, sunt de categorie inferioară.
O altă bornă care asigură gloria eternă este clasarea, la un moment dat sau în decursul mai multor săptămâni, pe primul loc mondial, lucru pe care Halep tocmai l-a ratat, rămânând pe poziția a 2-a WTA.
* 6-4, 4-6, 3-6 cu Ostapenko (finala Roland Garros)
* 7-5, 4-6, 1-6 cu Wozniacki (la Eastbourne)
* 7-6, 6-7, 4-6 cu Konta (la Wimbledon)
Keren Rosner
Keren Rosner: Conceptul de învingător este perceput diferit din poziția subiectivă a jucătorului, este căutarea personală a excelenței individuale, încununarea talentului și a potentialului nativ, dezvoltat și folosit deplin pentru un scop care te face fericit. Nu este vorba strict de competiție, ci despre dezvoltarea unei mentalități pozitive, de autodepășire și de construire a acestor obiceiuri de a fi campion. Eu nu cred că există un ”sindrom locul doi” în acest caz, ci există o auto-proiecție perturbată de teamă și de îndoială. Experiențele negative repetitive formează în general convingeri care lucrează la nivel inconștient mai presus de dorință și de capacitatea personală.
Setarea obiectivelor, în cazul sportivilor de performanță, sunt cu intensitate mare și cu pași puțini, pentru că distanța de la locul 2 la locul 1 este foarte mică. Nu este un spațiu suficient ca să poți să dezvolți strategii și etape. Din acest motiv, presiunea este foarte mare, efortul și consumul psihic sunt enorme. Îngrijorarea legată de performanță uneori duce la eșuarea concentrării. Supraevaluarea altui concurent sau părerea că adversarii sunt invincibili scade puterea de autodeterminare.
A fi setat pe ”totul sau nimic” știind că nu funcționezi pe acest principiu este sigur metodă perdantă, fiecare sportiv are pârghiile interioare care îi activează motivația, voința, succesul, acestea se descoperă într-un proces de introspecție și dezvoltare personală susținut de un specialist.
Sindromul Halep. Cea mai valoroasă sportivă a României a dezvoltat frica de a fi cel mai bun. ”Este clar că este vorba despre un blocaj psihologic”
Imaginea de sine este importantă precum și stimularea trăirii în prezent, fără a purta umbrele unor nereușite din trecut. Maximizarea prezentului cred că este cheia. Cerințele mintale, emoționale și comportamentale suprasolicitate în timpul concursurilor necesită pregătire cu specialiști. Învațărea psihologică cum să își mențină motivația la capacitate ridicată, abilitatea de a se concentra când apar stimuli perturbatori ai atenției, și nu mă refer aici doar la cei exteriori, ci mai ales la cei interiori. Anxietatea, oboseala, amintirile, frustrarea în timpul jocului sau îndoiala pot să fie factori care se interpun puterii de a duce la următorul nivel de performanță. Psihoeducația o învață să se detașeze de orice factor parazitar care apare pe parcursul jocului și activarea potențialului intern. Reglarea jocului mental- emoțional cred că ar trebui lucrat cu multă seriozitate. Sunt elemente specifice care combină particularitățile ei caracteriale și experiențele trecute, felul cum s-a format ca sportivă din punct de vedere psihologic. Este clar că este vorba despre un blocaj psihologic, un platou de performanță pe care are nevoie să îl depășească, pentru a ajunge acolo unde își dorește și unde ne dorim să fie și cu certitudine poate.
Halep a refuzat mult timp să se lase sfătuită pe latură emoțională. Se pare că abia de curând a apelat la serviciile unui mental coach. Faptul că a acceptat a fost pentru că a văzut că nu mai poate progresa sau fiindcă a fost împinsă de la spate?
Frustrările generate de acest prag psihologic pe care nu poate să îl depășescă au făcut-o să accepte ajutor, însă nu se știe cât de mult își dă voie să lucreze la nivel profund. Ședintele cu un mental coach implică un proces de durată și cu implicare personală constantă. Dacă programul este personalizat și bine structurat va da rezultate. Cred că există o combinație complexă de fragilitate interioară și de tărie de caracter care are nevoie de a fi remodelată. Credința că singur poți să depășești anumite probleme interioare, care devin frâne vizibile în evoluția sportivă, cred că nu este benefică și trebuie reconstruită într-un mod funcțional, acceptând ajutorul. Adevărat că persoanele introverte, cu educație rigidă, nu rezonează cu ideea confesiunii și a recunoașterii unor așa-zise ”slăbiciuni” sau probleme. Împreună cu un psiholog, ar putea identifica provocările cu care se confruntă, mai ales cele inconștiente care pot interveni ca sabotori pentru reușita dorită. Rolul psihologului cred că este paralel cu al antrenorului.
Presiunea publică la care este supusă este uriașă. Și aceste așteptări pot să o împovăreze și să îi slăbească rezistența și concentrarea. Succesul aduce încredere, și încrederea aduce succes. Majoritatea oamenilor cred că trebuie să aibă succes, pentru a fi încrezători, dar ceea ce diferențiază cei mai buni jucători este că își dau seama că și contrariul este adevărat. Se poate lucra pentru a construi încrederea care va duce la succes. De exemplu, modul în care se raportează la rezultatele de loc 2 va determina cum și când să vină și succesul mult-dorit. Înghețarea în teama de nu reuși nu va face decât să confirme anticiparea negativă. Motivarea eficientă este un stil de viată, fiecare provocare este o oportunitate de a stabili un scop, de a încerca și de a realiza. Susținerea mentală se spune că este cea mai importantă în performanță, așadar pregătirea succesului începe prin ordinea interioară și formarea de scheme cognitive generatoare de sportiv de locul 1.