„M-am angajat la Budapesta. Ce puteam să fac dacă eu nu aveam nici un ban? M-am angajat la o firmă care se ocupa cu crearea de filme și videoclipuri. Am cărat cabluri și am întins lumini! Acolo munceam și câte 16 ore pe zi. Ca să fac bani am lucrat și în construcții, zidărie! Am trecut printr-o perioadă foarte grea, dar nu puteam să renunț, trebuia să fac bani, să trăiesc, să mă întrețin. Construiam pereții la camere, mă ocupam de tencuială și de vopsit!”, spune Emil, în vârstă acum de 22 de ani.
Acesta continuă să povestească prin ce probleme a trecut în ultima vreme: „Nu vin dintr-o familie cu mari posibilități financiare. Părinții mei au făcut totul pentru mine și m-au susținut necondiționat în fiecare moment. M-au ajutat cu tot ce au putut. În afară de un adăpost, haine și mâncare ce puteau să-mi dea? Nu puteam să le cer bani… După FOTE, un singur sponsor m-a ajutat pentru medaliile pe care le-am câștigat. Statul român sau autoritățile locale nu ne-au dat nimic!”.
Cum bani nu mai avea pentru sportul de performanță, iar munca îi ocupa o mare parte din zi, Emil a decis să pună patinele în cui. „Am renunțat la patinaj! Nu mai concurez. România nu are nicio vină… Doar cei din Federație care au furat absolut tot și-au distrus patinajul! De mai bine de patru ani, România nu a avut niciun sportiv la vreun Campionat Mondial sau European!”, spune Imre.
Totuși, Emil a avut parte și de o șansă importantă odată ajuns în Ungaria. Autoritățile maghiare au auzit că patinatorul român se află pe teritoriul țării lor și l-au căutat! Să-l angajeze! La un club din Budapesta, dar și la lotul olimpic al Ungariei.
„Am câte două antrenamente pe zi timp de șase zile pe săptămână la MTK Budapesta. Am un salariu bun, câștig bani și muncesc mult. Fac ceea ce-mi place! Lucrez și cu echipa olimpică a Ungariei ca tehnician. Îmi place mult ceea ce fac pentru că patinajul a fost viața mea”, dezvăluie acesta.
Citește și: