Socantul albion

Ziua sunt femei de succes, aproape normale, pentru ca noaptea sa guste prin toti porii roadele fructelor putrezite in cea mai neagra mizerie. Banii garanteaza destrabalarea generala. Pub-urile gem de oamenii-bureti care, cu o usurinta occidentala rastoarna pe gat in jos rauri inspumate de bere, spre bucuria proprietarilor de localuri.
Rasatele englezoaice galgaie vinul direct din sticla provocand trecatorii prin ambianta fortata de grotesc si penibil. Hainele atarna neglijent imbiind la o aventura gratuita, iar comicul situatiei e dat de privirile stupefiate ale turistilor prea putin obisnuiti cu niste actori atat de veridici. Pare greu de crezut, dar o astfel de atmosfera o regasesti in Anglia puritana, o tara in care un fotbalist de geniu poate primi rangul de cavaler, pentru ca suporterii avizi de bucuriile vietii sa-l poata slavi sau uri, in functie de toanele unui anotimp rece. Un meci de fotbal impotriva unei formatii nascute undeva in coada Europei constituie un prilej ce nu poate fi ratat. Chiar daca fotbalul din Insula ar fi pierdut primavara “Batranului Continent”, bautura gretoasa ar fi curs garla. Si atunci te intrebi, aproape intuind raspunsul corect: Daca steaua din gandul nostru s-ar fi ridicat deasupra cormoranilor, cata bere ar fi curs pe trotuarele din Liverpool? Si la ce pret? Cati arginti s-ar fi pierdut daca bucuria si dezmatul erau dictate de vantul din buzunarele romanilor? Cate milioane de lire ar fi irosit fotbalul european daca Steaua mergea mai departe? Daca ar fi existat un termen de comparatie poate ne-am fi calificat. Doar ca sportul rege respira potenta materiala si nu maruntis adunat intr-o punga de un leu.

Urmărește-ne pe Google News