Sorin Frunză, jucătorul Oţelului, i-a pus gând rău antrenorului Dorinel Munteanu: „L-aş alerga puţin prin zăpadă până la genunchi…”

Care a fost cel mai greu cantonament din cariera ta?
Cel mai dur a fost cel cu Dan Petrescu, de la Oliva Nova. A fost tot într-o iarnă, dar nu era zăpadă. A fost un cantonament extraordinar de dur, dar am trecut cu bine de el şi s-a văzut în returul acelui campionat, pentru că am câştigat campionatul. Erau aceleaşi suspiciuni de doping, dar pe noi ne alergase Dan Petrescu de ne omorâse. Acum la Oţelul ne „dopăm” cu pliculeţe de calciu şi magneziu, plus unul de Oxiblock (n.r.-antioxidanţi).

Ai trecut de la o echipă de Liga Campionilor, la o alta. Te muţi la viitoarea campioană?
Nu. Am ajuns târziu la maturitate şi la peformanţă. La 31 de ani am luat titlul cu Urziceni şi am jucat în Liga Campionilor, apoi, la 33 de ani, am fost din nou campion şi am mers în Ligă. A fost un lucru fantastic şi, dacă îmi spunea cineva la 28 de ani că o să am performanţele astea, că o să dau gol în cupele europene, cred că îl şi înjuram.

Ai jumate dintre meciurile pe care le-a jucat Mutu în Liga Campionilor…
E o diferenţă mare între noi. Mutu e o valoare, eu nu aş putea să-i ajung nici până la genunchi.

Ce vei face când te vei lăsa de fotbal?
Aş vrea să fiu profesor de educaţie fizică şi sport şi să am o grupă de juniori. Mai am colegi, care vor să se facă antrenori de fotbal feminin, dar pe mine nu mă pasionează (râde). Nu mai vreau să am program. În lumea fotbalului nu ai timp pentru familie, pentru copii, că te sună patronul, preşedintele, jucătorii şi trebuie să pleci. Vreau să îmi fac singur programul.

Recomandări

Agamiță Dandanache, varianta 2024. PNL și PSD continuă tradiția impunerii de oameni de la centru în teritoriu

Te-ai gândit vreodată să te laşi de fotbal?
Am avut un traseu mai dificil, ajunsesem în Liga a 2-a la Botoşani, aveam 29 de ani şi nu aşteptam la ceva bun. Am avut o perioadă de cădere, de la FC Vaslui mă dăduse afară Viorel Hizo şi chiar ajunsesem să cred că nu mai fac faţă la Liga 1. Am trecut cu bine peste acea perioadă şi acum mă simt mai bine decât la 25 de ani, dar poate antrenorii sunt de altă părere.  

Cât de mult te-a ajutat familia în carieră?
Foarte mult. Familia a fost mereu alături de mine şi cred că 70% din ce realizat i se datorează ei, pentru că am avut linişte. Familia nu venit cu mine, a rămas acasă, pentru că soţia are un serviciu bun, e director de bancă şi nu a vrut să plece. Eu câştig mai mult, sunt capul familiei, dar iau credite mai uşor. Glumesc. Ca fotbalist câştigi destul de mulţi bani şi poţi să derapezi destul de uşor, să crezi că toată lumea e a ta. Când mai ai pe cineva acasă, care îţi mai trage câte una după ceafă, când o iei razna. I-am zis şi soţiei să mă atenţioneze, dacă fac vreo greşeală, pentru că ea mă cunoaşte cel mai bine.

Câţi bani ai paria că Oţelul iese campioană?
Eu nu prea pariez. Cred că e o cotă mare, dar şi anul trecut era la fel şi am reuşit să luăm titlul. Noi trebuie să fim umili, cum am fost şi până acum. Cred că rezultatele vor veni, dacă vom munci la fel de mult.

Urmărește-ne pe Google News