ComenteazăLibertatea: Cum e la JO?
Anca Măroiu: E o competiţie total diferită de celelalte. Aici vin reprezentanţii tuturor sporturilor olimpice, este mult mai multă lume, iar în privinţa sportului pe care-l practic eu, presiunea este cu mult mai mare faţă de celelalte competiţii.
Mâine e întrecerea pe echipe, cel mai aşteptat concurs….
Da, acolo va trebui să ne comportăm exact aşa cum am făcut-o la ultimele două campionate mondiale. Să formăm toate patru un grup foarte unit şi să ne luptăm până la capăt.
E o problemă presiunea pusă pe umerii voştri?
Presiune e pentru toată lumea. Toţi sportivii au venit aici cu gândul de a câştiga. Sper să nu picăm în plasa emoţiilor. Trebuie să fim profesioniste.
Cum e în Satul Olimpic?
E o atmosferă tare frumoasă. Fiind vecini cu cei din Noua Zeelandă, am învăţat şi celebrul lor dans Hakka. Ne mai deconectăm cât de cât, aşa, printre picături.
Toată lumea ştie că atunci când apăreţi pe planşă sunteţi foarte unite…
Asta e şi ideea. Chiar dacă suntem atât de diferite una de cealaltă, urmărim acelaşi scop: rezultatul echipei. Uneori, părem mai copilăroase, dar atunci când suntem pe planşă ne facem treaba bine.
Cum ţi-ai caracteriza colegele de lot?
E un răspuns foarte greu. Ana Maria Brânză – cea mai tare psihic. Simona – surioara mai mică. Loredana Dinu – un copil mai mare.
Şi pe tine cum te-ai caracteriza?
Un copil mai mare, la fel ca şi Loredana.
Ce le transmiţi adversarelor voastre?
En-garde, venim!