Considerată o echipă ofensivă, Dinamo a mers pe cartea prudenţei excesive în Ghencea. A fost o manevră care putea să o coste, în faţa unei echipe aproape comice, în care şcoala columbiană, reprezentată de împiedicaţii Dayro şi Toja, pune o piedică vârtoasă oricărei tentative de atac. Mai mult, Moreno a irosit cu generozitate vreo 7-8 lovituri libere din preajma careului dinamovist, nici una punând în pericol poarta lui Matache.
De partea cealaltă, în ciuda faptului că a avut în teren cel puţin cinci jucători ofensivi, Dinamo a vrut să pară o echipă cinică şi calculată, dar nu a ieşit decât de-o prestaţie ridicolă, împănată cu pase în spate şi cu ochii pe ceas. La trecerea timpului. Din acest fotbal soios a ieşit, totuşi, un final fierbinte. Două goluri venite din nimic, două semiautogoluri care au încercat să ofere iluzia că asistăm la o partidă decentă. Steaua a deschis scorul dintr-un şut al lui Bicfalvi (81), deviat decisiv de Moţi, dar mediocritatea din iarbă şi-a cerut drepturile, cerând egalitate pentru toţi. Aşa că, la torpila lui Niculescu, din lovitură liberă, Petre Marin a pus şi el un cap speriat şi nevinovat, care a trimis mingea în plasa lui Zapata (88). Lâncezeala s-a încheiat cu aceste două focuri de artificii, dar suporterii nu s-au lăsat păcăliţi. Încă trei-patru derby-uri din astea şi pe fotbalul nostru o să-l apuce somnul. De veci.
Torţe pe teren şi în tribune
Cu jumătate de oră înaintea derbyului, cei 700 de fani dinamovişti au încercat să incendieze din nou peluza de sub tabela stadionului Ghencea, aşa cum o făcuseră şi acum 12 ani. Din fericire, intervenţia jandarmilor a stopat din faşă tentativa ultraşilor. Războiul din teren s-a transmis şi în tribune, în primul sfert de oră suporterii celor două galerii rivale aruncând cu torţe şi petarde în sectoarele adversarilor. De altfel, din cauza fumului care se ridicase deasupra gazonului, partida a fost întreruptă timp de două minute.