Bogdan Stelea (46 de ani) a început Mondialul din 1994 ca titular în poarta echipei naţionale a României. A apărat extraordinar primul meci de la turneul final, cel cu Columbia, câştigat de echipa noastră cu 3-1. A venit apoi eşecul usturător (1-4) suferit în faţa Elveţiei, iar cel supranumit „Arnold” a fost scos ţap ispăşitor, pierzând postul de titular în favoarea lui Florin Prunea. Într-un interviu acordat pentru SportNews.ro, actualul selecţioner al echipei naţionale de tineret a României a mărturisit că această decizie a lui Anghel Iordănescu l-a afectat enorm. Totodată, Stelea a povestit un episod care îi întăreşte lui Kennet Andersson, marcatorul golului doi al Suediei în prelungirile celebrului sfert de finală cu tricolorii, porecla de „călăul românilor la Mondialul american”.
”Am renunţat la bani ca să merg în SUA”
Sport News: Bogdan, care este primul lucru de care îţi aminteşti de la Cupa Mondială din urmă cu 20 de ani?
Bogdan Stelea: Îmi amintesc de tot ce a fost acolo. De victoriile superbe obţinute împotriva Columbiei şi a Argentinei, de atmosfera din SUA, de pregătirea dură pe care am făcut-o înaintea turneului final, de faptul că am fost la un pas de semifinale… Mi-am dorit foarte mult să merg în SUA, am renunţat pentru asta şi la bani.
Cum aşa?
Eram legitimat atunci la formaţia spaniolă Mallorca, dar în ultima vreme nu prea mai jucam. În vara anului 1993, când Anghel Iordănescu a devenit selecţionerul naţionalei României, am avut o discuţie cu dânsul şi mi-a transmis că, dacă nu apăr la echipa de club, n-am să mai fiu chemat la prima reprezentativă. Atunci, am vorbit cu şefii de la Mallorca şi le-am cerut să mă lase să plec. Au fost de acord, dar au profitat de faptul că eram sub contract cu ei şi mi-au reţinut o sumă importantă din banii pe care trebuia să-i primesc. Am plecat într-o primă fază în Belgia, la Standard Liege, dar nici acolo nu mi-a mers bine, aşa că, la începutul lui 1994, am acceptat să revin în campionatul României, la Rapid. Am avut meciuri bune la formaţia giuleşteană şi am prins lotul pentru SUA.
Preliminariile au fost încheiate cu Prunea în poarta României, dar Mondialul a început cu tine titular…
Mi-am dorit enorm să joc la turneul final din State şi am tras tare şi la Rapid, şi în cantonamentul dinaintea turneului final, unde am făcut şi câte trei antrenamente pe zi. N-aveam în cap decât acest gând, să joc la Mondial.
A slăbit 4 kilograme la meciul cu Columbia!
Ţi-a fost teamă de columbieni?
Nu mi-a fost chiar aşa de teamă. Sigur, ei erau atunci pe val, bătuseră, în preliminarii, Argentina cu 5-0 chiar la Buenos Aires, aveau în echipă jucători buni, dar, per total, nu realizaseră cine ştie ce ca echipă naţională. Au fost şi la Mondialul din 1990, dar n-au impresionat, s-au oprit în „optimi”. În SUA, ne-au luat tare la început şi, dacă marcau ei primii, nu ştiu cum s-ar fi terminat meciul. Din fericire, i-am taxat pe contraatac şi, încet-încet, i-am liniştit.
Cum s-a văzut din poartă golul marcat de Hagi?
A fost un gol superb. Bine, Hagi ne obişnuise cu astfel de execuţii. Ce se vedea la televizor, la meciuri, era doar o mică parte din câte vedeam noi la antrenamente. Gică era absolut genial.
Ai apărat foarte bine atunci. A fost unul dintre cele mai bune meciuri din cariera ta?
Împotriva Columbiei, consider că a fost cel mai bun meci al meu de la naţională. Îmi aduc aminte că, după primele parade, căpătasem o încredere uriaşă atât în mine, cât şi în echipă. Am simţit, practic, că nu avem cum să pierdem acea partidă. Deşi n-am alergat precum jucătorii, am slăbit la acel meci 4 kilograme! Nu a fost la fel de cald ca la partidele cu SUA şi cu Argentina, dar temperatura era, totuşi, şi atunci destul de ridicată.
”M-a deranjat că, după meciul cu Elveţia, am fost scos din poartă”
De ce, după eşecul cu Elveţia (n.r.-scor 1-4), ai fost trecut pe banca de rezerve?
Sincer să fiu, nici astăzi nu ştiu exact de ce. Nu mi s-a dat nicio explicaţie, şi nici eu n-am cerut-o. Dar, când portarul este schimbat fără să fie accidentat sau suspendat, înseamnă că antrenorul este nemulţumit de prestaţia lui, că nu mai are încredere în el. M-a deranjat foarte mult că, după meciul cu Elveţia, am fost scos din poarta naţionalei, nu ascund asta! Mă închisesem în mine, devenisem mai irascibil… Bine, n-am stricat atmosfera din lot, nu m-am luat la harţă cu nimeni, dar nu mai îmi ardea de glume sau de poveşti.
Sincer, ai fost invidios pe Florin Prunea că ţi-a luat locul?
Nu, pe cuvânt de onoare! Chiar mi-a părut foarte rău de el după greşeala pe care a făcut-o la golul doi al Suediei! Eram şi eu portar şi înţelegeam prin ce trecea, ce simţea! Am vorbit cu el puţin înainte de penalty-uri, am încercat să-l încurajez.
Mulţi susţin şi azi că tu ar fi trebuit să aperi în meciul cu Suedia.
Dacă apăram eu, poate că s-ar fi spus că era mai bine dacă ar fi jucat Prunea! Mi se putea întâmpla şi mie să greşesc. Şi, apoi, în ciuda golului primit, Prunea ne-a dus la penalty-uri, a avut două intervenţii extraordinare în ultimele minute ale celei de-a doua reprize din prelungiri. Iar la penalty-uri, nu cred că poate nimeni să dea vina pe el.
Aţi fost trişti după ce Suedia v-a barat drumul către semifinalele Cupei Mondiale?
Eram terminaţi! Nu ne ieşea din cap faptul că ratasem o şansă extraordinară. Mulţi spun că, împotriva Suediei, am avut ghinion, dar eu susţin că nu am reuşit să profităm de norocul pe care l-am avut! Păi, ia gândeşte-te, am reuşit să egalăm în ultimele minute ale meciului, apoi, în prelungiri, am făcut 2-1 şi, la scurt timp după aceea, suedezii au rămas cu un om în minus. La penalty-uri, au ratat prima lovitură, ce am fi vrut mai mult? Dacă transformam toate loviturile noastre, eram în semifinale!
”Am avut probleme mari după ce m-a lovit Andersson”
Eraţi convinşi că veţi trece de nordici, mai ales că le luaseţi pulsul în amicalul jucat cu ei în SUA, înainte de startul la Cupa Mondială (n.r.- scor 1-1)?
Ne-am convins de atunci că au o echipă solidă, dar nu de neînvins. Puteam să-i batem. Hagi a înscris pentru noi, iar ei ne-au dat gol prin Kennet Andersson în urma unui fault dur pe care el l-a comis asupra mea, dar pe care arbitrul nu l-a sancţionat. A fost o centrare, eu am prins mingea, dar când eram la pământ, Kennet Andersson m-a lovit cu gheata în cap, am scăpat atunci balonul, el l-a reluat în poartă şi arbitrul a validat golul! Dar nu ăsta a fost necazul cel mare, ci faptul că am avut probleme mari după aceea…
Ce ai păţit?
Kennet Andersson m-a lovit foarte tare în cap, mai precis, în zona urechii stângi. Nu mi-am pierdut cunoştinţa în acel moment, dar după aceea am avut de mai multe ori dureri de cap, sângerări pe nas, din ureche îmi curgea un fel de lichid… Am fost dus să fac şi o tomografie. Bine că nu a fost ceva mai grav! Chiar şi în meciul cu Columbia am avut probleme, m-a durut rău urechea stângă, iar la un moment dat nu mai auzeam nimic!
Cu ce suveniruri te-ai întors din SUA?
Mi-am luat mai multe tricouri de la Disneyland, o pălărie de cowboy şi cu tricoul portarului Brad Friedel, cu care am făcut schimb după meciul nostru cu SUA. El era atunci rezerva lui Tony Meola. Bineînţeles, am păstrat şi tricourile de la naţională pe care le-am avut eu în SUA. Le am pe toate şi acum.
2 meciuri a apărat Stelea la Cupa Mondială din 1994: cu Columbia (3-1 pentru tricolori) şi cu Elveţia (1-4)
Ritualul lui ”Arnold”: fuma un trabuc în seara dinaintea meciului!
Bogdan Stelea a mărturisit că nu este o fire superstiţioasă. ”Înaintea meciurilor, îmi făceam doar o cruce”, ne-a spus fostul portar. ”Arnold” avea, totuşi, un ritual: ”Cu o seară înaintea meciurilor, mergeam la doctorul Pompiliu Popescu, stam de vorbă cu el şi, în timpul ăsta, fumam un trabuc. Nu eram fumător, făceam asta doar cu o seară înaintea meciului. Din câte ţin minte, însă, la Mondialul din SUA nu aveam acest obicei, cred că de la Euro 1996 mi-am făcut acest ritual”.
Mai mulţi componenţi ai Generaţiei de Aur au dezvăluit că, în SUA, Bogdan Stelea era mai mereu primul la testele fizice supervizate de Anghel Iordănescu. ”M-am pregătit fantastic, aveam o ambiţie incredibilă să joc la Mondialul din SUA. Nici nu mai făceam diferenţa între antrenamente şi meciuri, aveam aceeaşi determinare. Parcă intram în transă”, ne-a povestit Stelea.
”După victoria de la Cardiff, am alergat până la Otopeni şi înapoi”
Bogdan Stelea a fost doar un simplu telespectator la meciul pe care România l-a câştigat în faţa Ţării Galilor la Cardiff (scor 2-1), în urma căruia tricolorii au obţinut biletele pentru Mondialul american. ”Eram atunci în Bucureşti şi am urmărit meciul la televizor. Am trăit intens partida! După victoria de la Cardiff eram atât de surescitat încât am ieşit afară şi am alergat din spatele Hotelului Intercontinental, unde locuiam, până la Otopeni şi înapoi! Auzisem de la suporterii care ieşiseră în stradă să celebreze calificarea că echipa urma să se întoarcă în acea noapte de la Cardiff şi m-am dus să-i întâmpin pe băieţi.
La aeroport, unul dintre vameşi m-a recunoscut şi a intrat în vorbă cu mine. M-a întrebat dacă mai sper să ajung la Mondialul din SUA. I-am răspuns: <
”Eram convins că o să depăşim performanţa din SUA”
Bogdan Stelea nu se aştepta ca sfertul de finală atins la Mondialul american să rămână şi în ziua de astăzi cea mai mare realizare din istoria reprezentativei României. ”Eram convins că o să depăşim performanţa din SUA la următoarele turnee finale. Din păcate, Campionatul European din 1996 nu ne-a prins în apele noastre. Atmosfera nu era deloc una bună, Hagi nu se simţea în largul lui la FC Barcelona…. Cu Franţa, am gafat eu la golul lor şi am pierdut meciul, cu Bulgaria nu ni s-a validat un gol valabil… Ce mai, parcă totul ne-a mers pe dos atunci (n.r. – la Euro’96, România a pierdut toate meciurile din grupă). Doi ani mai târziu, la Mondialul din Franţa, am început bine, am învins Columbia şi Anglia şi aveam planuri mari. Din păcate, am prins o zi slabă împotriva Croaţiei, în ”optimi”, şi ne-am întors acasă”, a precizat ”Arnold”.
Stelea susţine că eliminarea României de la turneul suprem din Franţa n-a survenit în urma relaxării jucătorilor, care, după victoria din faţa Angliei, s-au vopsit blonzi: ”N-a fost vorba de nicio relaxare. Am abordat meciul cu Croaţia extrem de montaţi, voiam să ajungem cât mai sus. Ne-am relaxat puţin doar la ultimul meci din grupă, cu Tunisia, când am făcut 1-1. Dar eram deja calificaţi în <
Carte de vizită
Bogdan Stelea
Data şi locul naşterii: 15 decembrie 1967, Bucureşti;
Post: portar;
Echipe la care a apărat: Dinamo (1986-1991), Poli Iaşi (1987), Mallorca (1991-1993), Standard Liege (1993), Rapid (1994), Samsunspor (1994-1995), Steaua (1995-1997), Salamanca (1997-2004), Rapid (2002), Dinamo (2004-2005), Akratitos (2005), Oţelul Galaţi (2006), Unirea Urziceni (2006-2008), FC Braşov (2008-2009);
Meciuri/Goluri în naţionala României: 91/0;
Echipe antrenate: România (secund, 2009-2011), Astra Giurgiu (2012), România U-21 (2013-prezent).