”Omorâtă” de supremaţia „fraţilor”, categoria grea a întors, în 10 mai, o nouă pagină, aşteptată de mulţi. Campionul în versiunea WBC – cea abandonată din nou de Vitali în favoarea implicării în politica din Ucraina – a devenit canadianul de oprigine haitiană, dar cu reşedinţa în Las Vegas, Bermane Stiverne(1, 88 m, 35 de ani). Într-o gală desfăşurată în Los Angeles el l-a învins pe Chris Arreola(1, 91 m, 33 de ani) – veşnica speranţă a americanilor, în ciuda originii mexicane, în recucerirea unei centuri la grea – prin KO tehnic, în repriza a şasea.
N-a fost o „plimbare în parc” pentru Stiverne, care-l mai bătuse, dar la puncte, pe Arreola, chiar în precedentul meci din palmaresul celor doi. Primele cinci runde au arătat un Arreola agresiv şi dornic de revanşă, dar, mai presus de toate, dornic de a ridica la final centura de campion mondial. Dar forţei americanului, Stiverne i-a opus nu doar un cap „tare”, capabil să absoarbă lovituri dure, ci şi o viteză superioară de deplasare şi de execuţie. Iar în runda a şasea, în ciuda faptului că pe buletinele judecătorilor Arreola conducea la puncte, ce era aproape inevitabil să se întâmple, s-a întâmplat. Un croşeu de dreapta magistral expediat de Stiverne a „prins” nu bărbia – Arreola fiind recunoscut pentru o bărbie de „fier” – ci tâmpla americanului, care a căzut la podea după căteva secunde de „dans” împleticit prin ring. Restul a fost aproape o formalitate, arbitrul oprind – pe bună dreptate, de data aceasta – o partidă în care Arreola nu mai avea, practic, decât „şansa” de a fi rănit şi mai grav.
La puţin timp după meci, Wladimir Klitschko (1,98 m, 38 de ani) s-a arătat interesat de o luptă cu Stiverne, având în gând unificarea centurilor sub un singur „stăpân”, lucru nemaiîntâmplat de pe vremea unui Mike Tyson şi Lennox Lewis. Dar, în opinia mea, altul e meciul esenţial, cel puţin în acest moment, pentru versiunea WBC. Cel pe care Stiverne ar trebui să-l susţină cu, deja challengerul oficial la acest titlu, americanul Deontay Wilder (foto, la Olimpiada de la Beijing, din 2008).
Dacă ar fi să mizez pe cineva care ar putea stopa dominaţia Klitschko, acesta ar fi Wilder, cel supranumit ”Bronze Bomber”, inspirat probabil după porecla marelui Joe Louis, ”The Brown Bomber”. Indiferent dacă e negru ori de bronz, „bombardierul” din pumnii lui Wilder i-a adus acestuia, până acum, un palmares de-a dreptul incredibil: 31 de meciuri, 31 de victorii prin… 31 de KO. Wilder are şi avantajul vărstei, 28 de ani, dar şi al unei talii, 2 metri înălţime, ce-i poate permite să se lupte de la aceeaşi „altitudine” cu cineva ca Klitschko, pe care-l depăşeşte nu doar cu doi centimetri în înălţime, ci şi cu 5 centimetri în alonjă. O adevărată provocare pentru cunoscuta „bărbie de sticlă” a lui Wladimir, pe care, însă, reuşeşte să şi-o ferească de 10 ani din calea oricărei lovituri devastatoare.
Sigur, un meci cu Stiverne va fi interesant şi, oricum, e pasul necesar, obligatoriu pentru Wilder, în drumul către „muntele” şi mai înalt, Wladimir Klitschko. Dar, dacă nimic anormal sau ciudat nu se întâmplă între timp – lumea boxului profesionist fiind un fel de labirint al Minotaurului – Stiverne pare „condamnat” să rămână campion pentru un singur meci. După care, se va înălţa şi, cred eu, va străluci pentru mulţi ani, omul care le va reda americanilor, în sfârşit, mândria la categoria grea, Deontay Wilder, viitorul campion „la toate categoriile”.