„Alergam cu spatele, am vrut să mă răsucesc, mi-a rămas piciorul pe podea şi a făcut «poc»! S-a rupt ligamentul”. O clipă de neatenţie, în luna martie, la un prim antrenament cu naţionala, la Oradea, după care Ştefan Laufceac încă pătimeşte.

Colegii de la Steaua sunt numai zâmbete. Au pus cap la cap două victorii în Liga Campionilor, 28-26 cu slovenii de la Cimos Ko­per şi 34-32 în weekend-ul trecut, contra ruşilor de la Cehovski Medvedi. Şte­fan trăieşte alături de ei bucuria, dar un gând nu-i dă pace. Mâine, iar îl aşteaptă şedinţa de recuperare. Va fi din nou singur, în sală, la piscină, pe pista de alergare. După mai bine de şase luni de la accidentul ce l-a obligat să se opereze la ligamentele încrucişate ale genunchiului stâng, Laufceac (34 de ani) e încă în convalescenţă. „M-am plictisit de atâta stat. Vreau să joc. E greu, într-un sport de echipă, să vii aici zi de zi, singur. E rutină multă”, se plânge handbalistul, la capătul unei şedinţe de refacere de peste trei ore, la clubul bucureştean IDM.

Trage pentru Mondiale

Voinţa de oţel şi seriozitatea îi dau dreptul lui Laufceac să spere că va scăpa în curând de chin. „Nu mi s-a umflat ge­nun­chiul. Mai am nişte mici dureri, dar cred că sunt normale. Sunt în gra­fic, cum ar veni. Teo­retic, peste câ­te­va zile, intru în sală. Apoi, ur­me­ază două săptămâni de an­­tre­namente spe­cifice, dar fără min­ge. După aceea, alte două-trei şi ar trebui să fiu apt de joc”. E­for­turi su­­pra­o­me­neş­­ti, dar me­rită. Cam­pio­natul Mon­dial din Croa­ţia (16 ianuarie – 1 fe­bruarie) reprezintă o mare pro­vocare.

„N-am fost la nici un tur­­neu final de campionat eu­ro­pean sau mon­­dial până a­­cum. Mi-ar plă­cea să prind echipa, dar va fi în func­ţie de evo­luţia stării mele fizice. A­colo solicitarea ar fi mare: m-ar aş­tep­ta câte un meci în fiecare zi”.

A dat bani din buzunar pentru intervenţie

Prin regulament, Federaţia Română de Handbal se o­bli­gă să le achite jucătorilor chel­tuielile aferente inter­ven­­­ţiilor chirurgicale, însă fo­rul prezidat de Cristian Ga­ţu nu a procedat aşa în cazul lui Laufceac. Chiar da­că s-a accidentat la echi­pa naţională, portarul a băgat mâna în buzuna­r pentru a strânge întreaga sumă necesară operaţiei. „Asigurarea nu mi-a acoperit toată cheltuiala cu operaţia. E o nere­gulă la federaţie şi încă aş­tept nişte semnale din partea lor”, a spus Laufceac.


De 17 ani, înger păzitor

Ştefan Laufceac s-a născut la Sibiu, în 1974, şi a debutat la numai 17 ani în poarta primei reprezentative, al cărei tricou l-a îmbrăcat de 147 de ori. De ardeleanul de 1,98 m şi 96 kg se leagă succesele Stelei din a doua parte a anilor 90 şi începutul anilor 2000: cinci titluri de campion (1994, 1996, 2000, 2001 şi 2008) şi cinci Cupe ale României (1997, 2000, 2001, 2007, 2008). De-a lungul carierei, Laufceac a mai jucat pentru CSŞ Sibiu, dar şi în Spania, la Algeciras Balonmano şi Club Balonmano Malagueta. Este considerat cel mai valoros portar din România, după retragerea lui Alexandru Buligan.


Chiar şi fără Laufceac, Steaua a ajuns spaima Europei
«Este şi victoria lui!»

Ce se petrece în curtea handbaliştilor de la Steaua este un paradox: campioana a ajuns o echipă de pluton în întrecerea internă, dar uimeşte în Liga Campionilor.

Isprava din weekend-ul trecut, 34-32 contra campioanei ultimelor şapte ediţii din Rusia, Cehovski Medvedi, le permite elevilor lui Nicolae Munteanu să viseze cu ochii deschişi la calificare. „În momentul în care baţi fără drept de apel o fostă câştigătoare a Cupei Cupelor, o adevărată naţională a Rusiei, îţi dai seama de potenţialul pe care îl ai ca echipă. Am jucat senzaţional, nu exa­ge­rez cu nimic. Pe de altă parte, e un rezultat care obligă”, a comentat preşedintele secţiei de handbal a clubului, Şte­fan Birtalan. Oficialul stelist spune că un merit îl are şi „tizul” Ştefan Laufceac: „Este şi victoria lui. Prin rea­lizările din sezonul trecut, l-a motivat şi pe Ivezici (n.r. – titularul postului în victoriile din Ligă). Este un handba­list de mare valoare. De-abia îl aşteptăm îna­poi”.

 
 

Urmărește-ne pe Google News