ComenteazăAdevăraţii performeri pot fi număraţi pe degete. Iar când şi aceştia sunt tocaţi mărunt de invidii, nepăsare sau lipsa infrastructurii, nu trebuie să ne mai mire moartea lentă a atletismului românesc. Cazul Adinei Anton ilustrează perfect viaţa plină de eforturi şi de sacrificii a sportivului de performanţă.
În vara lui 2007, când organismul Adinei Anton a cedat, sportiva avea coeficientul de stres de cinci ori mai mare decât cel normal. A suferit şi o depresie, dându-şi seama că nu va putea participa la Jocurile Olimpice de la Beijing. La Europenele de la Göteborg, din 2006, atleta s-a calificat
Din 2002, piteşteanca n-a avut rival în ţară la săritura în lungime. În 2004 reuşise o performanţă de 6,80 m, pe care spera că o va depăşi la Mondialele de anul trecut, de la Osaka. “Eram disciplinată, nu trăgeam chiulul, făceam tot posibilul să iasă totul bine. În vara lui 2007, la Campionatele Internaţionale ale României, am suferit o ruptură la şold. Făceam zilnic naveta Bucureşti‑Câmpina pentru recuperare. Pe 5 iulie, după ce am ajuns acasă noaptea, brusc am căzut inconştientă. Suferisem o tromboză. Mi s-a spart un vas de sânge în creier. Bine că nu mi s-a întâmplat când eram la volan! Totul a fost din cauza oboselii, a stresului. Devenisem un robot. Zece zile am avut dureri groaznice de cap şi am făcut greşeala de a nu mă duce imediat la medic. Am plecat din nou la Câmpina, însă după două zile, iar s-a întâmplat”, povesteşte Adina.
«Nu mi se mai coagula sângele din cauza tratamentului»
Internată la Spitalul Clinic de Urgenţă “Bagdasar-Arseni”, din Capitală, sportiva a scăpat cu viaţă, dar medicii i-au interzis să mai practice sportul de performanţă. “Noroc că am avut organismul puternic. Mi-au dat o doză puternică de heparină, să se dizolve cheagul de sânge. Am stat opt zile în spital”. Greul a venit abia după. “Din cauza medicamentului, nu mi se mai coagula sângele. Trebuia să fiu foarte atentă, pentru că orice tăietură îmi putea fi fatală. Mi se lua sânge săptămânal. Nici n-aveam voie să iau vreun alt medicament, pentru că nu era tolerat de organism”. După şapte luni de coşmar, Adina Anton vrea să uite totul şi să înceapă o nouă viaţă
«Mulţi s-au bucurat pentru ce am păţit»
Fără a dori să pronunţe nume, Adina Anton îi acuză pe unii dintre colegii de la lot că s-au purtat urât cu ea: “Atletismul fiind un sport individual, a existat foarte multă invidie. Iar asta m-a măcinat nervos. Foarte mulţi s-au bucurat când au aflat ce am păţit. Aşa‑zişii prieteni, cei care nu puteau să ajungă la performanţele mele”.
Va lucra în Poliţie
Chiar dacă, teoretic, şi-a revenit complet, Adina Anton trebuie să stea departe de efortul fizic. A lucrat treipatru luni ca profesoară de sport în Ungheni, pregătind o grupă de copii în atletism. Acum, a predat dosarul pentru a fi primită în cadrul Poliţiei, la departamentul de Permise şi Înmatriculări Auto. Prietenul Adinei, Răzvan Radu, este director la o firmă de echipament sportiv şi totodată preşedintele clubului de volei din Piteşti