ComenteazăCine crede că, privindu-le pe Simona Halep și pe celelalte jucătoare românce din Top 100 (Begu, Niculescu, Dulgheru și Mitu), tenisul înseamnă doar glorie și bani, se păcălește amarnic. Tenisul este, din păcate, disciplina care oferă cel mai mare procent de ratare, când vorbim despre șansele de a deveni sportiv profesionist. Motivele sunt multiple, iar cel mai important este lipsa banilor. Pentru a concura cu cei mai buni juniori, în perioada în care se pun bazele, trebuie ca un copil să meargă la cât mai multe turnee în lume. Iar asta înseamnă un efort financiar pe care puțini părinți îl pot susține, în condițiile în care până la seniori (adică la profesionism), organizatorii de competiții nu oferă premii în bani și nu asigură transportul, cazarea și masa.
Credit foto, pentru imaginile 1, 2, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17 și 18: Paul Alexe
Un caz aparte a fost întâlnit, pe un site italian de profil, în Cipru. Se numește Raluca Șerban și este necunoscută în România. Potențialul tinerei de 18 ani (s-a născut întro-o zi 17 iunie 1997, la Constanța) este însă unul uriaș, iar despre el au auzit și occidentul. Un site de tenis din Peninsulă a prezentat drama prin care trece românca. Stabilită în Cipru împreună cu familia, Georgiana Raluca Șerban și-a spus oful, într-un interviu publicat pe 7 decembrie 2015, pe site-ul youtennis.net.
Interesant este că străinii sunt mai atenți cu talente noastre decât suntem noi. Le promovează, încercând să le sprijine, pentru a le ajuta să nu se piardă.
La 14 ani, Raluca a ajuns în Cipru, împreună cu părinții, în căutarea norocul. Motivul? Să practice tenisul, ținând cont de dificultățile financiare pe care le avea, comparativ cu alte junioare de vârsta ei.
A ajuns pe cea de-a treia insulă ca mărime din Marea Mediterană și a intrat pe mâna lui Yiannos Hadjigeorgiou, fostul antrenor al lui Marcos Baghdatis, cipriotul care a jucat finala la Australian Open, în 2006.
Raluca Șerban a bifat apariții la turnee minuscute din Insula Creta, România, precum și din Turcia și Egipt.
La 17 ani, a terminat 2014 în jurul poziției 1.000. De aici, a început căderea, amplicată de faptul că fata s-a axat și pe studii. Revenirea în activitate s-a petrecut în aprilie 2015, la turneul ITF de la Heraklion.
”Raluca nu a avut o poziție în clasamentul WTA care să-i permită să intre direct pe tablou, la Heraklion, astfel că a fost nevoită să joace în calificări. Cu un fizic longilin și exploziv, dotată cu un serviciu optim, ajutată și de înălțime, frumoasa și liniștita româncă, cu ochi de gheață și timiditatea înnăscută a fetei de 18 ani, a depășit cu brio calificările, câștigând 5 meciuri la rând, fără să piardă vreun set, facând astfel rost de primul titlul ITF. Și nu-a s-a terminat aici. Aprilie magic al româncei a continuat cu o săptămână succesivă în care a câștigat alte cinci partide și a făcut bisul! E momentul de cotitură, în care Raluca simte că poate face din tenis o meserie. Dar banii continuă să-i lipsească. Revine în circuit după trei luni, în România, apoi în Italia, la Roma. Apoi oprirea, înainte de ultimele turnee ale sezonului. Românca are, pe ansamblu, una dintre cele mai bune foi de parcurs din 2015: 18 victorii și 5 înfrângeri, în ajunul ultimului turneu al anului, și un salt de aproape 500 de locuri în clasament. Ce lipsește, în continuare, pentru saltul de calitate? Raluca nu are rușine s-o spună: «Nu-mi pot permite să călătoresc în lume, la concursuri, în fiecare săptămână». Debutanta de 18 ani este aproape de o alegere importantă în carieră, un punct de cotitură pentru cineva care crede în succesul ei la profesionism”, aceasta este prezentarea făcută de site-ul amintit româncei noastre.
youtennis.net: Bună, Raluca, cum ai început să joci tenis?
Raluca Șerban: Am început să lovesc mingea, prima dată, la vârsta de 5 ani, datorită pasiunii tatălui meu.
Ești născut în România, dar trăiești în Cipru. Care au fost motivele pentru care te-ai mutat?
Da, m-am transferat la 14 ani. Motivul a fost dat de faptul că părinții mei nu puteau face față cheltuielilor pentru activitatea mea, așa că am decis să ne mutăm în Cipru.
Cum te simți acolo și care este echipa cu care lucrezi?
Viața mea aici este ideală, mă simt foarte bine în Cipru. Lucrez cu Yiannos Hadjigeorgiou, fostul antrenor al lui Baghdatis, în timp ce la pregătirea fizică îmi dă o mână de ajutor tatăl meu. Nu ne permitem mai mult, în acest moment.
Făcând un pas înapoi, cum a fost activitatea ta la nivel de junioare?
Nu a fost o activitate chiar așa de lungă. Am jucat puține turnee, mereu din același motiv, pentru că nu-mi puteam permite să călătoresc prea mult, dar cea mai bună clasare a mea a fost în jurul locului 250.
În acest an (n.r. – 2015), din 7 turnee, ai câștigat 2. Simți că ai un potențial bun?
Da, am disputat puține turnee, din păcate nu am niciun suport financiar, dar eu cred că pot face ceva în carieră, dacă va exista cineva care să creadă în mine.
Cum crezi că poți face pe cineva să creadă în tine?
Ca să fiu sinceră, am avut oferte de la colegii din America și am analizat serios această propunere, de a juca și de a mă antrena acolo, având în vedere că nu am încă niciun sponsor și nu este ușor să joci fără bani.
Ce-ți amintești de la primul tău titlu din carieră, din acest an (n.r. – 2015), de la Heraklion?
A fost o bucurie imensă, nu mă așteptam, având în vedere de unde am plecat. Un moment pe care nu-l voi uita niciodată în viață.
Săptămâna următoare ai făcut dubla. În acel moment, te-ai gândit la o cotitură un declic în carieră?
Da, a fost incredibil. Am crezut mereu în mine și am luptat pentru asta, dar nu m-aș fi gândit vreodată la aceste două titluri, în acel moment.
Ce proiecte ai, pentru a încerca să faci decisivul salt de calitate?
Nu mă gândesc la nimic, nu am planuri! Doar muncesc din greu, căutând să nu cedez niciodată, pentru că eu cred că, dacă voi continua să muncesc și să-mi urmez visele, mai devreme sau mai târziu mi le voi realiza.
Ce anume ai și ce anume îți lipsește, comparativ cu o jucătoare din Top 100?
Nu știu. Știu doar că fiecare partidă are istoria ei. Eu respect pe toată lumea, dar când sunt pe teren, am respect doar pentru mine, nu contează că adversara este una din Top 100 sau este pe locul 1000 în lume.
Care este visul tău?
Să devin o jucătoare profesionistă de tenis.
În cazul în care nu vei putea face tenis, ce ți-ar plăcea să faci în viață?
Mi-ar plăcea să devin antrenoare.
Mult noroc îți urăm, Raluca!
Vă mulțumesc foarte mult, am mare nevoie!