ComenteazăŞtefania, mama Nadiei Comaneci, mărturiseşte că nu se aştepta ca fiica sa să facă o carieră atât de strălucită, atunci când a dus-o prima dată la sala de gimnastică. Ea spune că i se rupe sufletul de fiecare dată când Nadia se întoarce în America.
Cum e să fii părintele Nadiei?
Ştefania Comăneci: Sunt mândră, fericită şi mulţumită sufleteşte, ca un părinte de copilul său, care a realizat ceva frumos în viaţă.
Vă aşteptaţi, când aţi dat-o la gimnastică, să ajungă o vedetă mondială?
Nu. Am dus-o prima dată într-o sală de gimnastică pentru că era un copil plin de energie şi nu mai puteai să stai cu ea în casă. Făcea dezastru, strica arcurile la pat, dormeza… S-a dus prima dată pentru a-şi consuma energia la o sală improvizată, neterminată, cu aparate rudimentare. S-a îndrăgostit de acest sport şi a avut ambiţia de a ajunge în vârf.
Cum s-a descurcat la primele concursuri?
A câştigat concursuri încă de mică, dar lupta se dădea între ea şi Teodora Ungureanu, ele fiind vârfurile de generaţie. Sunt bucuroasă că nu a avut accidentări şi că a făcut acest sport de plăcere.
Ce aţi simţit când a luat prima notă de 10?
Mă uitam la televizor şi pe moment nu a am realizat performanţa. Apoi, pe parcurs am conştientizat ce făcuse la Montreal. După ce s-a întors de la Olimpiadă, foarte mulţi fani au venit la noi la bloc şi strigau, sub balcon, pentru că stăteam la etajul unu, să iasă afară Nadia, să o vadă şi ei pe fata-minune. Era un puhoi de oameni. Am primit şi foarte multe telefoane, ne-a dat viaţa peste cap. Centralista avea o vechime de 20 de ani în meserie şi ne-a spus că a operat apeluri în câteva zile, cât făcea altădată în câteva luni.
E greu ca Nadia să locuiască în America şi dumneavoastră în România?
E dificil. Sunt foarte bucuroasă, când fata mea vine în România. Are un program foarte încărcat şi, unde se duce ea, mă ia şi pe mine, ca să petrecem mai mult timp împreună, să mai vorbim. Fiecare plecare a ei îmi lasă un gol în suflet şi două-trei zile nu sunt bună de nimic.
Îi pregătiţi ceva bunătăţi când vine în ţară?
Nu în mod special, pentru că toate felurile de mâncare pe care le fac eu, ştie şi ea să le gătească. E o bucătăreasă şi o gospodină desăvârşită. În America, găteşte des ciorbe, sarmale sau alte feluri de mâncare tradiţionale româneşti şi chiar i-a învăţat pe americani să facă salată de vinete, pentru că nu ştiau acest fel de mâncare.
Aţi vizitat-o în America?
Sigur, am fost şapte-opt ani la rând, să petrecem împreună sărbătorile de iarnă. Când l-a născut pe Dylan, am stat o lună. În ultimii ani nu am mai mai fost, pentru că vine ea mai des, iar drumul a devenit unul lung şi obositor pentru mine.
Nadia despre Ştefania Comăneci: ”Sa fii mamă e ceva irepetabil în viaţă”
”Pentru mine părinţii reprezintă ceva special în sufletul meu. Şi la această vârstă primesc sfaturi din partea mamei mele, pe care le ascult cu mult drag şi de care ţin cont. Mama e ceva irepetabil în viaţă. Eu, însămi, sunt azi mamă şi caut să-i transmit fiului meu cele mai bune poveţe”, a spus Nadia Comăneci, în exclusivitate pentru Libertatea.
Dacă în copilărie, Nadia, ca orice copil nu cunoştea ideea de emoţie, azi, la maturitate, inegalabila fostă mare gimnastă a declarat că sunt momente în care se emoţionează destul de des. ”Ultima dată, m-au cuprins emoţiile atunci când m-a sunat învăţătoarea lui Dylan şi mi-a spus că a început să citească. A fost ceva fantastic. Probabil că, pe măsură ce înaintăm în vârstă acest sentiment al emoţiilor ne cuprinde tot mai des”.
Întrabată care sunt primele ei trei calităţi, ”Zeiţa” a răspuns imediat: ”Determinare, ambiţie şi dorinţa de a fi cea mai bună în tot ceea ce fac”.