Comentează”Suntem singuri împotriva Europei”, au titrat ziarele uruguayene, înaintea meciului capital cu Olanda. Cunoscut, alături de Argentina, drept tărâm al tangoului, micuţul stat sud-american are o istorie fotbalistică uriaşă, cu două titluri supreme şi cinci calificări în ”careul cu aşi” al Cupei Mondiale.
Conştient de acest lucru, eroul din meciul cu Ghana,”El Loco” (Nebunul) Abreu a declarat: ”Din moment ce suntem la dans, trebuie să ne ţinem de dans. Vrem ca visul nostru să continue!”.
La rândul său, căpitanul Lugano, accidentat pentru meciul de mâine, a precizat: ”Am făcut progrese constante cu mare umilinţă şi cu dorinţa de a câştiga fiecare meci. Factorul decisiv pentru care acum ne luptăm pentru un loc în finală este profesionalismul întregii noastre delegaţii”.
De partea cealaltă, antrenorul Olandei, Bert van Marwijk, nu visează la morile de vânt din ţara natală, avertizând: ”Vom întâlni o echipă de luptători. Uruguayenii luptă ca să supravieţuiască. Dacă-i vom subestima, lucrurile vor merge prost pentru noi!”
Au adus carne până după finală!
Bucătarul delegaţiei uruguayene, Aldo Cauteruccio, a pregătit duminică o masă copioasă pentru jucătorii şi jurnaliştii prezenţi la conferinţa de presă. ”Am venit în Africa de Sud cu o mie de kilograme de carne de vită furnizate de Institutul Naţional din Uruguay. Asta înseamnă că avem destulă carne şi pentru grătarul de după finala Cupei Mondiale din 11 iunie”, a precizat, zâmbind, Cauteruccio.
Sud-americanii, mult peste batavi
Palmaresul Uruguayului este impresionant. Sud-americanii au cucerit două Cupe Mondiale (1930 şi 1950) şi nu mai puţin de 14 trofee în Copa America. Asta înseamnă că micuţul stat cu doar 3,4 milioane de locuitori are exact aceleaşi performaţe ca Argentina şi domină autoritar Brazilia în campionatul sud-american de fotbal (naţionala ”cariocas” nu are decât opt astfel de trofee).
La o simplă comparaţie, Olanda stă mult mai ”rău”. Batavii au jucat două finale de Cupă Mondială (1974 şi 1978) şi au cucerit o singură dată titlul continental, în 1988, când făcea istorie tripleta Gullit – Rijkaard – van Basten.
VEDETELE
Diego se trage dintr-o familie de fotbalişti: tatăl său, Pablo, a jucat cu Uruguay la Mondialele din 1966 şi 1974, iar bunicul, Juan Carlos Corazo, a jucat la Independiente. El a debutat în fotbalul mare în 1998, tot pentru argentinienii de la Independiente, club pentru care a marcat 37 de goluri în trei sezoane.
Talentul uruguayanului nu a trecut neobeservat de marile cluburi ale Europei, iar în 2002, Manchester îl cumpără. Din păcate, nu s-a adaptat în Anglia reuşind doar 10 goluri în 63 de partide. Transferat în Spania, Forlan scrie istorie la Villareal (2004-07) şi Atletico Madrid (2007-prezent), unde reuşeşte 120 de goluri în 208 meciuri, dar şi cucerirea Europa League în acest an, după o finală în care a reuşit ”dubla” victorioasă. Pentru repezentativa ”celeste” a înscris 27 de goluri în 67 de partide jucate.
Robben, campion în Olanda, Anglia, Spania şi Germania
Arjen Robben şi-a făcut debutul în prima ligă olandeză la Groningen în 2000, la doar 16 ani. Trece apoi la PSV cu care câştigă titlul în Eredivisie (2002-03), fiind vândut în 2003 la Chelsea pentru 18 milioane de euro. Cucereşte cu echipa pregătită de Jose Mourinho două titluri în Premier League, o Cupă a Angliei şi două Cupe ale Ligii, despărţindu-se de londonezi în 2007, după ce Real Madrid a plătit pentru el 35 de milioane de euro.
A cucerit un nou titlu în Primera Division, plus Supercupa Spaniei, dar după achiziţionarea de către ”galactici” a lui Cristiano Ronaldo şi Kaka, a plecat la Bayern Munchen pentru 25 de milioane de euro. În Germania a reuşit un sezon fantastic, cucerind eventul şi ajungând cu bavarezii în finala Ligii Campionilor. Pentru naţionala Olandei a înscris de 14 ori în 50 de partide disputate.