Tavaliti-i!

Vine o vreme cand fotbalul inseamna mai mult decat o minge rostogolita pe maidanele patriei sau o miuta muncita in spatele blocului. Vine o vreme cand, desi nu stim, cu totii suntem impreuna. Unii aici, acasa, altii acolo, printre straini. Unii aici, cu inima, altii acolo, cu sufletul si cu inima noastra.
Vine o vreme grea si periculoasa, caci vine Slovenia. De fapt noi venim la ei, dar asta nu mai conteaza decat statistic, asa cum zapada Ljubljanei poate fi considerata doar arsenal de duzina intr-un razboi in care, totusi, insemnam solistii. Si ar fi bine sa nu uitam asta. Si ar fi bine ca fentele Cobrei sa murdareasca estetic albul tabelei, ca Baciul si Motul sa se uite in urma si sa gandeasca inainte, ca Regele sa fie Rege atunci cand trebuie si cand avem nevoie.
Oarecum paradoxal, barajul ne surprinde cocotati pe stavilar si asta nu ne prinde bine. Se vede clar, nu suntem obisnuiti, n-avem anvergura, n-avem decat talent intr-o confruntare de 1 sau 2. Si ne e putin teama, ne e putin frica inca de acum sapte ani, cand am fost la sapte minute de Brazilia, ne e putin frica pentru ca ne uitam in oglinda si realizam ca ne-am nascut cu frica in sange. Cineva spunea insa ca adevaratul curaj inseamna sa fii singurul care stie ca iti este frica. Da, ne e frica, dar stiti ce frumos se vede Japonia de pe blocurile Ljubljanei?

Urmărește-ne pe Google News