ComenteazăLibertatea: Cum vă simtiţi la 50 de ani?
Teodora Ungureanu: Eu fac parte din grupul optimiştilor care cred în zicala: ”viaţa începe la 50”. Adăugând faptul că am avut multe împliniri, pot sa vă spun că mă simt foarte bine. Atâta timp cât te simţi tânăr poţi spune ca vârsta este doar un număr.
Dacă ar fi să o luaţi de la început aţi face tot gimnastică?
Nu ştiu dacă aş descoperi alt talent în mine. Gimnastica a fost şi va rămâne pasiunea mea.
Unde veţi petrece?
Ca de cele mai multe ori, îi vom primi pe invitaţi acasă. Avem destul loc să găzduim 50-60 de persoane.
Ce mâncăruri le veţi pregăti invitaţilor?
Bineînţeles că toata lumea ma cunoaste ca o gospodină desăvârşită. Voi prepara majoritatea mâncărurilor din meniu, iar aperitivele le-am comandat la o companie cu care lucrăm de mai mult timp.
La petrecerea pe care o veţi organiza, se va dansa şi pe melodii româneşti?
Cum musafirii pe care-i vom avea sunt jumătate români, jumătate americani, va trebui să aşteptam până la plecarea americanilor pentru a putea asculta muzică românească. Dar sigur nu va lipsi din repertoriu CD-ul pe care l-am primit cadou de la Ovidiu Komornic, şi pe care-l ascult de fiecare dată cu mare placere. Personal îmi place enorm de mult să dansez. Sunt convinsă că va ieşi o petrecere deosebită.
”Amelie este sufletul meu”
De un an aţi devenit bunică. Ce s-a schimbat în viaţa dumneavoastră?
Dacă până acum am crezut că viaţa mea este completă, venirea pe lume a micuţei Amelie Katherine mi-a dovedit contrariul. Ea mi-a adus mai multă bucurie şi fericire decât credeam ca pot avea. Amelie este sufletul meu.
Credeti ca nepoţica vă va calca pe urme?
Sper că da…o văd că are ceva din mine.
Teodora şi Nadia sau Nadia şi Teodora. Sunt numele emblematice pentru gimnastica anilor 70-80. Mai ţineţi legatura cu Nadia?
Şi eu şi ea suntem ocupate în felul nostru. Da, ne vedem în mai multe ocazii pe an, de obicei la concursurile de gimnastică.
În ce măsură vă caracterizeaza zodia scorpionului?
În general nu-mi place eşecul, sunt o persoana competitivă în toate domeniile şi nu primesc „NU” ca raspuns.
În 76 aţi fost primită alături de Nadia de către Nicolae Ceauşescu. Vă mai amintiţi cum a fost acel moment?
Sigur. Ne-am simţit privilegiate atunci, dar un lucru nu ştiam sigur: cum se simţea el în lume după succesul nostru de la Montreal.
Cu ce personalităţi v-aţi întâlnit?
Cu ultimii doi preşedinţi ai României (n.r. – Traian Băsescu şi Ion Iliescu) dar şi cu Bill Clinton, dacă este vorba de politicieni. Din punct de vedere social, ar fi prea mulţi să-i enumăr pe cei pe care i-am cunoscut. Sunt cântăreţi, actori, regizori etc.
Dynamic Gymnastics este o academie de gimnastică importantă la New York. Câţi copii aveti în pregătire?
Noi ne-am construit reputaţia prin muncă şi ne străduim s-o menţinem la acelaşi nivel. Acum avem în jur de 400 de studenţi. În ultimii 3 ani concurenţa noastră a crescut mult, mai ales prin şcolile care au deschis programe după cursuri, unde elevii se joacă 2-3 ore în sala de sport pentru numai 5 dolari pe oră. Desigur că nu învaţă nimic acolo, dar cu economia de astăzi mulţi părinţi găsesc această pseudo-formă pentru copiii lor, de a face mişcare, considerînd-o convenabilă.
De ce vă e cel mai dor din România?
De familie şi prieteni.
V-aţi gândit vreodată să reveniţi în ţară defintiv?
Sincer nu, mai ales acum. Mai am multe de realizat.
Vă bate gândul să vă deschideţi o afacere în România?
Nu m-am gândit încă la aşa ceva.
Dintre gimnastele ultimilor ani, care credeţi că a semănat ca stil cu dumneavoastră?
Ce vă pot spune este ca generaţia mea a dechis calea gimnasticii moderne, iar generaţiile care au urmat au continuat-o cu succes. Evoluţia tehnicii si a echipamentului de azi îşi spun cuvantul. Au fost şi sunt foarte multe fete talentate. Mi-ar fi greu să spun care dintre ele a copiat stilul meu.
Primeşte periodic scrisori de la fani
Mai aveţi fani după Olimpiada din 1976 care continuă să vă scrie şi azi?
Surprinzător, încă primesc 3-4 scrisori pe lună, cu poze inedite de-ale mele pe care trebuie să le semnez şi apoi să le expediez înapoi.
Aţi păstrat costumul de gimnastă de atunci sau vreun alt obiect care sa vă aducă aminte de acea perioadă?
Da, încă am costumul cu care am participat la Montreal în concursul pe echipe şi, evident, medaliile cucerite acolo.
Cum sunteţi dincolo de lumea gimnasticii?
Ocupată dar fericită.
Ce flori vă plac?
Toate. Vara, grădina mea este plină de flori.
Aveţi o garderobă bogată?
Prea bogată pentru o antrenoare de gimnastică care petrece 6-7 ore pe zi în sală.
Colecţionaţi ceva în mod special?
Da, pantofi şi genţi.
Care ar fi principala dumneavoastră calitate?
Greu de spus. Ca toată lumea, consider că nimeni nu-i perfect. Toţi avem şi bune şi rele.
Dar defect?
Nu există om fără defecte.
Dacă aţi fi jurnalist ce întrebare cheie i-aţi adresa Teodorei Ungureanu?
Aş întreba-o dacă are în intenţie de a mege cu una sau mai multe elevele ale sale pe podimul olimpic. Răspunsul ar fi clar: da.