Titi Frăţilă este nemulţumit de situaţia în care se află clubul său de suflet, Dinamo: ”Viitorul sună rău”

Urmăriţi meciurile lui Dinamo?
Titi Frăţilă: Bineînţeles, doar n-am ieşit la pensie colonel pentru că am evoluat la Flacăra Roşie Vulpea din Pădure, ci la Dinamo. Am jucat la acesată echipă o viaţă, aşa că urmăresc tot ce se întâmplă la acest club. Sincer, nu-mi place că au mâncat bătaie la Botoşani. Indiferent de ce motive invocă, nu aveau voie să piardă acel joc.

Sunt şi probleme, clubul e în insolvenţă…
Indiferent de probleme, jucătorii trebuie să înţeleagă că sunt la un club important din România. Iar chestia asta cu insolvenţa la Dinamo mi se pare de neconceput. Dinamo e un brand al fotbalului nostru, nu te poţi juca aşa cum vrei cu un astfel de club.

Cine e vinovat?
Păi conducătorii, cine să fie? Ei au făcut ce-au făcut de-am ajuns aici. Din ce am observat, în tot fotbalul românesc s-au băgat mulţi neaveniţi care mai mult au stricat, decât să repare ceva. La un moment dat însă li s-a înfundat şi atunci n-am mai ştiut pe unde să scoată cămaşa.

Cum vi se pare faptul că echipa nu-şi propune să ia campionatul?
De râsul curcilor. Cum adică să aşteptăm doi-trei ani pentru formarea unei echipe competitive? Unde se cred, la Avântul din Pădure sau la Dinamo Bucureşti? Ca dinamovist, nu pot concepe faptul că echipa mea de suflet nu se luptă pentru campionat. Când jucam eu la Dinamo, nu exista să nu avem obiectiv câştigarea titlului şi a Cupei. Jar mâncai dacă ratai aceste trofee.

Recomandări

Catastrofa de la Scânteia, după 15 ani. Avocații au luat mai mult de jumătate din despăgubirile date de asigurător: peste 400.000 de euro de la orfani, văduve, părinți în doliu

De jucătorii actuali ce spuneţi?
Păi nu pot să spun prea multe, pentru că nu-i cunosc. Mă uit la meciuri, dar nu văd nici un jucător deosebit, care să-mi atragă atenţia. Aşa că, sincer, nu ştiu pe cine să remarc pentru că n-am văzut nimic deosebit la niciunul dintre actualii fotbalişti.

Dar de antrenor?
Flavius Stoican este un antrenor tânăr, care poate vrea să facă multe. Dar de la el aştept fapte, nu vorbe. Ciocul mic şi muncă multă. Nu vreau angajamente înainte de meciuri că o să facem şi-o să dregem, iar la final, cum a fost acum, la Botoşani, cu nimic nu ne alegem. Vreau să facă din Dinamo o echipă respectată de toţi adversarii, aşa cum a fost mereu.

În concluzie, viitorul sună rău?
Cam da. Dinamo a fost în apă până la gleznă, iar acum a urcat până la genunchi. În ritmul ăsta, apa le va ajunge ”câinilor” mei la gât şi apoi gata, le intră în gură şi îi sufocă. Asta dacă nu se rezolvă urgent problema finaciară. Ce mă doare cel mai rău este că o văd pe Dinamo cum se zbate înttr-un campionat modest, lăsat parcă în paragină.

Urmărește-ne pe Google News