Steaua e mai tânără cu 24 de ani decât rivala din Giuleşti, dar de la început a atentat la supremaţia şi gloria pe care Rapidul şi le construise în acei ani. Şi prima lovitură i-a dat-o chiar la doi ani după naştere, în 1949, când i-a luat doi jucători care aveau să facă istorie în tricoul „roş-albaştrilor”. De-a lungul timpului, mulţi fotbalişti au evoluat pentru ambele grupări, dar Steaua a fost întotdeauna „peştele mare care a înghiţit peştele cel mic”. De la prima tentativă, i-a dat o dublă lovitură teribilă Rapidului.

În 1949, Alerxandru „Piţi” Apolzan şi Francisc Zavoda I au părăsit Giuleştiul, alegând echipa Armatei, unde au făcut cariere strălucite. Povestea acelor transferuri este amintită în cartea „Apolzan, un fotbalist de legendă”, semnată de Dragoş Cojocaru, fost jucător la CCA (n.r. – de fapt chiar omul care i-a luat locul în echipă celebrului Piţi Apolzan), publicată în 2014, la 32 de ani de la decesul celebrului fundaş.

Iată povestea spusă chiar de Apolzan. Nu l-a convins nici un general, ci fostul său prieten din copilărie Nicolae Drăgan, alături de care bătuse mingea acasă, la Sibiu, cât timp au fost doar nişte puştani îndrăgostiţi de fotbal şi pe care soarta i-a adus din nou, după ani, colegi în rândul aceleiaşi echipe.

Transferul s-a discutat la o bere la Baia Centrală

„Într-o vineri, în vara lui 49, m-am dus cu echipa (n.r. – Rapid, care pe atunci se numea Locomotiva) la Baia Centrală. Acolo, printre alţii, mă întâlneam cu «Cârlig», cu Drăgan. Venise cu echipa lui, era de acum la echipa Armatei; CSCA (Clubul Sportiv Central al Armatei) îi spunea pe vremea aceea, fiind înfiinţat cu doi ani în urmă. La Drăgan apreciasem, întotdeauna, o calitate deosebită pe care o avea: anticipaţia momentului. . Ei bine, el avea acest dar pe care îl dovedea nu numai în teren, unde pot zice că era un as în chestia asta, ci, în general, în viaţă. De data aceasta, aşa după cum constatam  peste câţiva ani, avusese cea mai teribilă şi mai fericită anticipaţie. . Prevăzuse apropierea momentului CCA”, şi-a început amintirea Apolzan.

„La un moment dat, aproape de plecare, se întoarce dintr-o dată către mine, îmi pune o mână pe umăr, mă priveşte drept în faţă şi mă întreabă (…): «Piţi, ce zici, n-ai vrea să vii la noi, la Armată? (…) Ascultă-mă, ce-ţi spun! Niciodată nu te-am învăţat de rău. (…) Echipa aceasta a noastră este de abia la început de drum, dar are în faţa ei un mare viitor. Gândeşte-te numai pe cine reprezintă şi asta e suficient să-ţi dea o mare garanţie. Nu vreau să spun, vai de mine, că CFR-ul n-ar reprezenta ceva serios. Nici gând. Dar nu ştiu dacă, pe moment cel puţin, la voi există entuziasmul şi, mai ales, sobrietatea în gândire pe care o găseşti la conducerea noastră. E o altă premisă la fel de sigură a succesului. Tu mai gândeşte-te, nu te pripi! CFR-ul este acum o echipă mai bună ca a noastră, trebuie să o recunosc, de ea te leagă nişte obligaţii, sunt oameni pe care nu vrei să-i părăseşti, amintirile clipele frumoase. Gândeşte-te! Mai vorbim noi”, i-a transmis Nicolae Drăgan lui Apolzan.

Zavoda s-a rugat să i se pună şi lui o vorbă la CSCA!

Peste o săptămână, Apolzan şi Drăgan s-au întâlnit din nou la Baia Centrală. Apolzan avea nu numai un răspuns pozitiv, ci şi un bonus! „Să ştii că am reflectat îndeajuns, Niculae! Vin la voi, vin la Armată! Sunt hotărât. Cu cei din conducerea noastră nu am discutat, aşteptând să văd ce-mi vei spune tu. În schimb, am v0rbit cu Feri Zavoda, el îmi este prieten bun, e mai de-un leat cu mine şi, când i-am spus ce intenţionez, nu numai că m-a încurajat, dar mi-a dat de înţeles că i-ar surâde şi lui o asemenea perspectivă. Ce zici?”. Ce a răspuns Drăgan la propunerea lui Apolzan? „Mi-a răspuns fără ocolişuri: «Să discut cu cei de la club, cu conducerea, dar nu văd de ce s-ar împotrivi, doar nu-i un jucător oarecaere»”. Aşa s-a scris istoria primelor transferuri pe ruta Rapid – Steaua.

Sebes l-ar fi vrut printre „Mighty magyars”

Alexandru Apolzan şi Francisc Zavoda au făcut istorie în tricoul „roş-albaştrilor”. Primul a jucat 13 ani la echipa Armatei (1949-1962), timp în care a cucerit de şase ori titlul de campion şi de cinci ori Cupa României. Alexandru Apolzan a murit în 1982, la doar 55 de ani, la fix 20 de ani de când şi-a pus ghetele în cui. A fost considerat cel mai mare fundaş român până la Miodrag Belodedici. Despre el, Ozon şi Voinescu, celebrul antrenor maghiar Gustav Sebes, cel care a condus magnifica echipă a vecinilor din anii 50, spunea că aveau loc oricând printre celebrii săi „Mighty magyars”. Acea echipă a fost considerată cea mai bună naţională de pe glob în anii 50, chiar dacă n-a izbutit niciun titlu mondial. Apolzan a jucat 22 de meciuri pentru echipa naţională a României, într-o perioadă în care tricolorii aveau mult mai puţine jocuri decât în ziua de azi.

Francisc Zavoda, primul marcator în cupele europene

Francisc Zavoda a fost o altă figură marcantă a echipei de aur a CCA-ului din anii 50. A fost primul marcator al „roş-albaştrilor” în cupele europene, în meciul Borussia Dortmund – CCA Bucureşti, scor 4-2, disputat în toamna anului 1957. El a jucat în ro-albastru un deceniu, între 1950-1960, timp în care a cucerit cinci tiluri şi patru Cupe ale României. Francisc Zavoda a apărut doar de opt ori în tricoul naţionalei României. Dar atacul format din Cacoveanu, Alexandrescu, Fr. Zavoda, Gh. Constantin şi Gh. Tătaru rămâne şi acum poate cea mai teribilă linie de înaintare din acei ani din fotbalul românesc. Marele merit al lui Francisc Zavoda a fost că l-a convins şi pe fratele său, Vasile, să vină la echipa Armatei, unde acesta a format alături de APolzan şi Victor Dumitrescu o apărare formidabilă. Vasile Zavoda, poreclit „Tigrul Akbar”, a jucat pentru „roş-albaştri” în perioada 1951 – 1964.

Vasile Aelenei, Liţă Dumitru, Rică Răducanu, Nae Manea, Florin Marin, Florin Tene, Ştefan Iovan, Nae Ungureanu, Alexandru Andraşi, Marcel Puşcaş, Narcis Răducan, Sabin Ilie, Jean Vlădoiu, Bogdan Stelea, Daniel Iftodi, Adrian Matei, Ştefan Nanu, Marian Aliuţă, Petre Marin, Victoraş Iacob, Dorel Mutică, Valeriu Bordeanu, Valentin Bădoi, Radu Niculescu, Ionuţ Rada, Romeo Surdu, George Galamaz,Artiom şi Arman Karamian, Tiberiu Curt sunt doar câţiva dintre jucătorii care au evoluat la ambele echipe. Niciunul n-a plecat din Ghencea să facă glorie în Giuleşti. Numai invers a fost valabil.

Urmărește-ne pe Google News