ComenteazăLibertatea a aflat tragedia prin care a trecut voleibalista Eliza Varga, diamantul din Benin al naționalei de junioare.
Jucătoarea cu look afro și alură de manechin a început voleiul acum 7 ani.
Eliza Varga a debutat pentru formația orădeană ACS Borș, în Divizia A2, încă din noiembrie 2013, când avea doar 14 ani!
Cariera Elizei Varga e în continuă urcare. S-a transferat la CSU Medicina Tg. Mureș, unde, în 2015, a fost considerată revelația anului 2015.
Iar anul trecut, Eliza a fost campioană națională de junioare, 3-2 (22-25, 25-20, 24-26, 25-21, 15-8), în finala cu Agroland Timișoara.
Eliza a depășit toate greutățile pe care i le-a scos viața în cale și a reușit un volei, unde tinde să ajungă cât mai sus.
S-a născut la Budapesta. Exact în ziua în care a văzut lumina zilei, tatăl ei beninez a încetat din viață. Soartă cruntă!
Crescută de mamă, Eliza a ajuns la Oradea, iar la 10 ani a început voleiul.
Universalul de 1.88 metri (născută pe 21 martie 1999) a ales să reprezinte România, cu care are mari șanse să reușească în cariera ei sportivă.
”Am încercat și baschetul și atletismul”
Libertatea: Eliza, spune-ne povestea ta?
Eliza Varga: M-am născut la Budapesta și, pentru că mama a rămas singură cu mine, peste o lună, când mi-a fost gata pașaportul, ne-am mutat acasă, la Oradea. Am dublă cetățenie, maghiară și râmană.
Tatăl din Benin, născută la Budapesta, volei în naționala României. Interesantă combinație, nu?
Interesantă și tragică! Din păcate, tatăl meu decedat chiar înainte să mă nasc eu.
E un moment trist, dar ai putea să ne povestești puțin despre tatăl tău?
Am aflat foarte multe lucruri despre el. Joshua Ede Inneh a fost un om foarte înțelept, știa ce voia să facă în viață!
Și ca povestea să fie completă. Facultatea la Tg. Mures și voleiul in Oradea. Cum le combini? Nu e greu?
E, nu merge chiar așa departe! Sunt încă la liceu, în clasa a 12-a, la Tg. Mureș.
Si totuși ai performanțe frumoase și joci și în națională.
Am început voleiul la 11 ani, la ACS Viitorul Borș, și, după trei ani, am ajuns să joc cu fetele mai mari, la Divizia B, la CSU Oradea. În 2014, m-am mutat la Târgu Mures, la Medicina. Ușor-ușor, a venit și convocarea la națională.
Crezi că voleiul în România e în creștere?
Da, în acest moment sunt multe junioare la echipe de Divizia A, ceea ce e un pas în față.
Ce îți place să faci în timpul liber?
În timpul liber îmi place să citesc, să ma uit la filme sau să ies cu prietenii. Din nefericire, nu am mult timp liber.
Tot timpul ai visat să joci volei sau ai încercat și alt sport?
Mama mea a jucat baschet și am încercat și eu, dar nu mi-a plăcut. Am vrut să merg la atletism, însă îmi plăceau sporturile de echipa și, la propunerea profesorului meu de sport din școala generală, am fost la un antrenament de volei și mi-a plăcut foarte mult. Aici am rămas!
”Mama m-a susținul cel mai mult”
Cine te-a susținut cel mai mult?
Cel mai mult m-a susținut mama, Lenke Varga. Eu am muncit foarte mult ca să ajung unde sunt acum. Când am venit la Tg. Mureș, acum trei ani, am început totul de la 0. Am avut noroc cu doi antrenori cu multă rabdare, Ciprian Dârnescu și Bokor Istvan. Tot ce știu în acest moment este rezultatul muncii lor. Vreau să ajung cât mai, încă nu mi-am îndeplinit obiectivul pe care mi l-am propus. Peste câțiva ani mă văd jucand la o echipă de top din Europa.