Traieste pentru Dobrin

Apropiat de varsta cu Nicolae Dobrin, maramureseanul Ioan Florea (60 de ani), din comuna Sieu, a fost alaturi de idolul sau inca de la debutul acestuia pe prima scena fotbalistica a Romaniei. De atunci, gospodaria lui s-a transformat intr-un adevarat sanctuar dedicat in exclusivitate lui Gicu. Ba chiar si-a ridicat o pensiune careia i-a pus numele ‘Ochii lui Dobrin’.

Cu banii luati pe disponibilizarea din minerit, sotii Florea si-au deschis o pensiune careia i-au pus numele ‘Ochii lui Dobrin’. ‘Totul a inceput cand Dobrin a debutat in Divizia A. De cand l-am vazut pentru prima data, m-am indragostit de stilul lui de joc. Colegii de la mina tineau cu Steaua, cu Dinamo, cu Rapid sau Craiova’, povesteste nea Florea.

„Au crezut ca sar gardul ca sa-l bat pe Gicu!”

‘Imi aduc aminte ca am fost la Arad la meciul dintre formatia locala si FC Arges. Dupa meci, am sarit gardul pentru a-i cere un autograf lui Dobrin. Antrenorul Halagian s-a repezit la mine cand m-a vazut ca sar gardul si m-a intrebat ce vreau sa fac, sa il bat pe Dobrin? I-am raspuns ca nu, vreau doar un autograf de la el. Mi-a dat autograful visat. Colegii de la mina stiau ca in ziua in care FC Arges are meci nu dadeam pe la serviciu. Asa ca ma acopereau. Eu mergeam la meciuri, iar cand nu puteam ajunge imi trimiteam sotia, chiar si la Pitesti. A ajuns sa ii placa si ei fotbalul’, spune el.

Mii de articole si fotografii adunate de-a lungul vremii

Gospodaria lui Ioan Florea din Sieu este ca un adevarat sanctuar dedicat ‘Printului din Trivale’. Nea Florea a adunat mii de articole si fotografii cu Nicolae Dobrin. ‘Intr-o zi am mers la postas si i-am spus ca vreau sa ma abonez la ziarul „Secera si Ciocanul” din judetul Arges. Postasul a facut niste ochi mari si mi-a spus ca ma ajuta. Ziarul imi venea acasa, dar dupa doua zile de la aparitie. Chiar si asa eram bucuros ca, spre deosebire de ziarele centrale, in ziarul local aflam mai multe informatii despre idolul meu’, isi aminteste maramureseanul.

„Pensiunea este inchinata lui”

‘Dupa ce am iesit la pensie din mina, iar sotia a fost disponibilizata, ne-am decis sa ne deschidem o pensiune. Problema era ca in satul nostru toate pensiunile aveau numele de familie al proprietarului. Asa ne-am decis ca pensiunea noastra sa aiba numele idolului meu, „Ochii lui Dobrin”. Sotia si copiii au fost de acord, fara sa ezite. Probabil ca nu voiau sa fiu mahnit daca ei nu acceptau. Oricum, pentru mine, Nicolae Dobrin este cel mai mare fotbalist al Romaniei. Nu Hagi, nu Mutu sau alti fotbalisti. Echipa mea de suflet a dat mari nume in fotbalul romanesc – Dobrin, Dica, Mutu. Sunt mahnit ca acum este in liga secunda. Dar si asa, sambata dimineata sunt in fata televizorului pentru a-i vedea la lucru pe pitesteni’.

„De Craciun, il chemam aici”

In interiorul pensiunii, Ioan Florea a postat un tablou cu Nicolae Dobrin, pictat de un localnic. Langa el, emblema clubului FC Arges. ‘Am aflat de moartea lui Dobrin vineri, la ora 15.00. Eram la serviciu. Am simtit un gol imens in inima. Acum, ca nu mai e printre noi, nu pot decat sa aprind o lumanare langa tabloul pe care mi l-a pictat un localnic. Nu pot sa spun decat „Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca in pace”. Voiam sa il invit cu toata familia de Craciun in Maramures. Voiam sa ii arat cat de mult l-am iubit. Acum e prea tarziu. Am vrut sa merg la inmormantarea lui. M-am razgandit. Nu vreau sa il vad mort. Vreau ca Dobrin sa fie mereu viu in inima mea’, spune Ioan Florea.

Urmărește-ne pe Google News