ComenteazăCitește și:
EXCLUSIV. Imagini dureroase din cantonamentul naționalei! Generația de Aur, dată jos de pe pereți! FOTO
Suntem la pământ, dacă nu chiar sub, cu fotbalul. Naționala României nu s-a mai calificat la Cupa Mondială din 1998 de pe vremea Generației de Aur, iar startul în campania pentru Rusia 2018 a fost, de asemenea, unul ratat, 1-1 cu Muntenegru, duminică seară, la Cluj. Doar o minune ne poate duce la viitorul turneu final. Ne-a rămas să trăim din amintiri. Doar că nu toți sunt mândri de trecut. Federalii ar vrea să-l facă uitat, să-l șteargă din cărțile de istorie, așa încât să nu mai fie predat generațiilor viitoare.
Sunt ținute ca niște trofee
Ura FRF împotriva Generației de Aur se topește în gesturile făcute de băieții de aur ai fotbalului tricolor. Unul dintre aceștia, Daniel Prodan (44 de ani), a amenajat acasă, la Satu Mare, un muzeu în toată regula. Cel care a colecționat 54 de selecții la națională, fiind integralist la toate meciurile tricolorilor de la CM 1994 (ceilalți doi au fost Popescu și Petrescu), a strâns tricourile foștilor săi colegi de la națională. Dar nu doar pe acestea, ci și pe cele cu care a jucat la Steaua sau la Atletico Madrid. Le ține ca pe niște trofee, inclusiv tricourile adversarilor. Averea sentimentală a sătmăreanului stă înrămată pe pereții motelul pe care acesta l-a construit la Satu Mare. Baza este administrată de Ciprian Prodan (39 de ani), fratele lui Didi și fost atacant la Olimpia Satu Mare, Gaz Metan Mediaș sau la Poli Timișoara.
Investiție de 600.000 de euro
În locația ridicată în 2003 s-a băgat o avere. Investiția, care se află pe un teren de două hectare, se ridică la circa 600.000 de euro. Motelul ”Rania” (poartă numele celor doi copii ai lui Prodan, Ștefania și Răzvan), cotat cu 3 stele, are pe lângă el două terenuri de minifotbal și un teren de tenis de câmp. Baza funcționează ca un cantonament. Jucătorii au posibilitatea unei refaceri profesioniste, cu saună și toate cele. ”Terenul de tenis nu este nici lent, pentru că n-ar mai veni decât profesioniștii, nici rapid, căci n-ar putea juca prea multă lume”, explică Didi.
”Dușmanul” Brolin, înrămat!
Perla coroanei este impresionanta colecție a lui Prodan, plus fotografiile înrămate de la World Cup 1994. Generația de Aur este reprezentată în muzeul sătmăreanului de Hagi, Popescu, Stelea, Mihali, Gică Popescu, Gâlcă, Panduru, Roșu, Doboș (ultimii doi n-au fost în SUA). Pe trădătorii Generației de Aur, Belodedici și Vladoiu, care au ales să rămână cu Burleanu și cu echipa lui, Prodan nu i-a dat jos, deși nu mai dă doi bani pe ei, după ce l-au abandonat în lupta cu conducerea FRF. Și generația de la Euro 20o8 este vizibilă. Mutu, Chivu, Lobonț, Contra, Goian Tamaș, Gardoș și Pancu (ultimii doi n-au fost la respectivul turneu final) și-au donat tricouri pentru muzeu. Străinii și-au găsit locuri, de asemenea: Kiko, Van Bronkhorst, Del Piero, Alfonso, Bejbl, Bebeto, Mexes, Penev, Revivo. Cel mai ”dureros” tricou este cel al lui Tomas Brolin, suedezul care ne-a îngropat, în ”sferturile” competiției americane.
Lupescu, Belodedici, Ilie Dumitrescu, Mihai Stoichiță sunt doar câțiva dintre cei care au vizitat, de-a lungul timpului, muzeul naționalei de la Satu Mare. Unii au lăsat ca amintiri tricouri purtate în diverse meciuri și mesaje. Cea mai tare dedicație a scris-o Cristi Chivu: ”Pentru fratele Didi, cel mai feroce fundaș central pe care l-a avut România! Io, tată, io!”. Expresia ”Io, tată, io!” era folosită de stoperi naționalei, când ieșeau să lovească mingile centrate, ca să nu se dea cap în cap cu colegii.
Frate contra frate!
Familia Prodan deține recordul înfruntării a doi frați, precum cazul fraților Xhaka, de la Euro. Duelul fraților Daniel și Ciprian a avut loc într-un FC Național – Poli AEK Timișoara 1-0 (27.09.2002, etapa a 6-a). La Național, antrenor era italianul Walter Zenga, iar la bănățeni – Basarab Panduru, prieten cu Didi (cei doi au fost colegi la Steaua). Duelul a avut loc în Cotroceni, în 2002. ”Părinții noștri au fost în tribună, la acel meci. Țineau cu Cipri, cu cel mai mic, normal. Zenga mi l- a dat mie, să-l marchez. La un corner, l-am întrebat pe Cipri: «Unde te duci»? Mi-a răspuns: «Pe scurt, tu»? «Pe lung! Ne vedem acasă»”, povestește, cu umor, Didi, care admite peste timp faptul că l-ar fi lăsat pe Cipri să marcheze în acel joc.
”N-am fost Hagi, n-am fost nici Popescu! Dar am fost cel mai bun număr 3 din țară, la vremea mea! Am și-acum imprimat numărul 3 pe piele! În carieră, ori am jucat tot meciul, ori n-am jucat deloc. N-o să vedeți meciuri în care să intru în minutul 74” – Didi Prodan, 54 de selecții la echipa națională.