Cunoscut în rugby-ul românesc, Peter trăia în România de la inceputul anilor 90. Născut în urma cu 68 de ani, la Newcastle, copilărise la Cardiff, acolo unde a trait magia meciurilor marii echipe de rugby a Țării Galilor pe miticul ”Arms Park”. De aceea, Peter se simtea galez, și nu englez. Ca orice britanic, jucase rugby, iar acest sport i-a ramas langa inima.
Tatăl lui Peter lucrase la Danubiana, prin anii 60, în acea perioada în care Romania s-a deschis catre Vest. Atunci britanicul și-a cunoscut soția, o fostă canotoare din București. Băiatul lor, Daniel, făcuse rugby la Steaua, iar în 1990, inaintea meciului caritabil dintre selecționatele Home Union și Europei, meci ale cărui incasari s-au strâns într-un fond administrat de fundația Help Romania, fond din care rugby-ul nostru s-a alimentat până în 2000, jucase sub culorile copiilor de la Steaua, pe arena Twickenham din Londra. Mai apoi, Daniel Tweedie a terminat medicina la Cambridge, participand și la tradiționala intrecere de canotaj cu rivalii de la Oxford. Astăzi, fiul lui Peter este medic la Londra.
Petrica, cum se autonumea Peter Tweedie, transformându-și prenumele englezesc, nu mai este printre noi. ”Noi, britanicii, am tăiat sute de ani capete pentru a ajunge la democrația de astăzi”, spunea el, referindu-se la perioada de tranziție traversată de România.
Nu înțelegea sau refuza să ințeleagă unele obiceiuri de aici.
”Sunt prieten cu doi romani, oameni de rugby, care sunt certați intre ei. Unul a aflat că sunt prieten și cu celălalt. Și m-a intrebat cum pot să fiu prieten și cu acela… Uite simplu. Pot să fiu prieten cu doi tipi care sunt certași între ei! Voi, românii, sunteți ciudați rău”, spunea, pe jumătate serios, pe jumatate amuzat Peter.
Peter Tweedie a sprijinit rugby-ul românesc in ultimii 20 de ani. Mai ales in privința raporturilor cu zona britanică a sportului cu balonul oval. In 2000, a aranjat la Ambasada Regatului Unit o întâlnire cu foști componenți ai echipelor de rugby ale României și Tarii Galilor ce se înfruntasera pe Arms Park, in 1979, la acel 12-13 care a uimit lumea rugby-ului. Atunci s-a vizionat și meciul în care Marin Ionescu a marcat acel eseu plutind peste un grup de jucători și plonjând cu balonul oval în terenul de țintă al formației ce domina Europa la acea vreme.