Ultimul zambet

Anii au trecut, noi ne-am facut mari, insa el a ramas mereu acelasi. O gluma pentru fiecare, izvor de voie buna pentru toti. Ieri de dimineata, firul ondulat al izvorului s-a curmat brusc, aproape inexplicabil. Universitatea a mai pierdut un campion. Petre Deselnicu avea doar 57 de ani.
Sambata, ora 10.30, ultimul meci. Petre Deselnicu a mers in Valea Rosie, la amicalul dintre tineretul Universitatii si Electro. L-a avut langa el, ca in fiecare vacanta, pe nepotelul sau Codrut Craioveanu, fiul Oanei, fata lui, si al fotbalistului Gica Craioveanu. „Nu mai scap de el. Ii stie pe toti fotbalistii si cred ca in 10-15 ani il bate si pe Becali. O sa manance fotbalul”, glumeste Deselnicu.
Duminica, ora 12.00, agonia. La pranz, vicepresedintele Universitatii simte o puternica durere la inima si intreaga parte stanga a corpului ii paralizeaza. Chiar si in acele momente, „Tai-Pan”-ul glumeste, incujarandu-si familia: „Nu mor eu dintr-atat. Stati linistiti, ca nu scapati de mine”.
Duminica, ora 17.00, despartirea. Este internat la sectia de urgenta a Spitalului din Craiova. Data fiind gravitatea cazului, medicii decid sa-l trimita la Spitalul Militar Central din Bucuresti. Se fac toate eforturile pentru a-l transporta cu un elicopter, in zadar insa. Pana la urma, o ambulanta SMURD il duce pe Deselnicu in Capitala, unde e asteptat la poarta spitalului de Ilie Balaci.
Duminica, ora 18.10, verdictul. Dupa operatia pe cord, Petre este dus la reanimare. Doctorii sunt retinuti in ceea ce priveste sansele de supravietuire. Vine si verdictul.
Pe un pat de spital, „Tai-Pan”-ul nu-i mai simte alaturi pe cei dragi, din lumea noastra. Langa el sunt deja Tica Otet, antrenorul, Nelu Oblemenco, Strambeanu, Cristi Neamtu, crainicul Sebi Domozina, medicul Franculescu sau Vasile Costesin. Deselnicu ii priveste si zambeste. Adio pentru noi toti, „Bine v-am gasit” pentru ei, cei de Sus.

Urmărește-ne pe Google News