VIDEO/ Un baschetbalist stelist nu renunța la NBA: „Cei de la Oklahoma au fost mulțumiți de mine”

Iată, pe scurt, câteva dintre cele spuse de Bill (interviul complet în format video, la final).
Despre acomodarea la Steaua:
Unul dintre criteriile pe care s-a construit această echipă a fost acela de a aduce jucători buni și în afara terenului, astfel că toți ne înțelegem foarte bine. Eu am 27 ani și sunt unul dintre jucătorii cei mai tineri din echipă, ceea ce nu întâlnești prea des, majoritatea jucătorilor au familii, copii, atmosfera este plăcută, liniștită. Antrenorul și-a dorit jucători cu experiență, inteligenți și cred că chimia echipei este unul dintre atuurile noastre principale, nu numai pe teren, cât și în afară, jucătorii glumesc, se simt bine în deplasări, chiar îmi face plăcere să fac parte din această echipă.

Despre relația cu antrenorul Niksa Bavcevic:
Sunt aici deja de două luni, iar antrenorul nostru a făcut o treabă excelentă de când am venit la echipă. Este un antrenor foarte atent la cele mai mici detalii. Nu am avut până acum un asemenea antrenor, dar știam că antrenorii ex-iugoslavi sunt foarte meticuloși. Chestia asta m-a ajutat foarte mult pentru că au fost destule aspecte ale jocului meu asupra cărora nu crezusem că este nevoie să insist la antrenamente, dar el mi le-a evidențiat zi de zi și acest lucru s-a dovedit benefic pentru mine.
Cred că el are așteptări foarte mari de la fiecare dintre noi și cred că își dorește să facă din noi jucători mai buni, nu numai pentru acest sezon, dar și pentru cariera noastră viitoare.
Este un antrenor care nu este niciodată mulțumit pe deplin. Spre exemplu chiar și după succesul cu Asesoft a vorbit, la antrenamentul de luni, despre lucrurile pe care le puteam face mai bine în acel meci. Cred că acest lucru ne este de folos, pentru că ne poate transmite și nouă această dorință permanentă de a deveni mai buni și de a nu fi niciodată prea mulțumiți de noi.

Recomandări

Calmul dinaintea furtunii prezidențiale. Nimeni de la PSD nu a prevăzut înfrângerea lui Marcel Ciolacu

Despre carieră:
Am fost genul de jucător care s-a dezvoltat mai greu și în liceu nu mi-am imaginat vreodată că aș putea să joc în Divizia I a NCAA (campionatul universitar din Statele Unite – n.red.) și mai ales într-o ligă profesionistă. Anii petrecuți la Universitatea din Hawaii m-au ajutat foarte mult și ca baschetbalist dar și ca persoană, pentru că am trăit pe cont propriu, am întâlnit oameni de pe întreg cuprinsul globului și asta m-a ajutat și în carieră, pentru că m-am adaptat bine la diversele culturi. Din păcate pentru mine am terminat colegiul în vara anului 2011, iar atunci NBA-ul se pregătea de lockout (disputa dintre reprezentanții jucătorilor și cei ai patronilor de echipe, care a dus la suspendarea oricăror activități, inclusiv a meciurilor, pentru mai multe luni – n.red.). Cei de la Oklahoma City Thunder m-au adus în probe, au fost mulțumiți de prestațiile mele și urma să fac parte din echipa lor pentru liga de vară din Las Vegas, ale cărei meciuri au fost însă anulate din cauza lockout-ului. Mi-am continuat cariera în Europa, sunt la al treilea sezon, însă nu renunț la ideea de a evolua la un moment dat în NBA, poate chiar la Oklahoma.

Bill Amis, alături de Andre Britz de la Sub Panou

Urmărește-ne pe Google News