Din cauza neglijenţei medicilor şi a complicaţiilor apărute, tânarul fotbalist a rămas fară piciorul accidentat. În liga a patra nu se câstigau foarte multi bani, primele erau ”berea de după meci şi un grătar”.
Șomlea a ajuns să trăiască din banii soţiei şi din pensia de handicap. Statul român îi dă lui Adrian suma 33,5 lei pe lună, pensie de handicap! Cu acești bani îşi poate cumpăra puțin peste 30 de pâini (1 leu bucata) pe lună, 17 kg de cartofi sau 5 litri de benzină. Lasă că merge și așa!
”Hagi e salvatorul meu, îmi dă 300 de euro lunar”
Şomlea şi-a pierdut piciorul in urma unor complicaţii după ce un adversar i-a provocat o dublă fractură de tibie şi peroneu. După ce s-a accidentat, Adi a fost vizitat de Gică Hagi, care a fost impresionat de drama lui si, după o discuţie de numai 10 minute, i-a promis că îi va da 300 de euro în fiecare lună.
Hagi mi-a promis că imi dă 300 de euro in fiecare lună si se ţine de cuvânt! Din 1996 încoace, el e salvatorul meu. De la Stat, primesc 33,5 lei, de cele mai multe ori, poștasul zambeste cand imi dă banii.
Din Generaţia de aur, doar Hagi îl ajută pe Şomlea. După groaznica accidentare, a fost vizitat de Ionel Ganea, de Gică Popescu şi de Filipescu. ”Tândală” l-a invitat la București, pe Ghencea, la România – Ungaria (2-0, 1999, preliminariile CE 2000), însă, după acel meci, nu a mai vorbit cu nimeni din Generaţia de aur.
Şomlea are doi copii,. un băiat de 18 ani şi o fată de 13 ani (foto). ”Nu mi-au călcat pe urme, nu au aceeaşi pasiune pentru sport”, spune părintele.
Am încercat să le insuflu celor mici aceeași dragoste pentru sport, dar nu le-a plăcut. Aşa că i-am lăsat să facă ce vor ei.
”Când m-am accidentat, soţia (foto jos) era gravidă în luna a opta . Primele clipe au fost de groază, nimeni de pe teren nu înţelegea ce se întamplă. Nu mi-am dat seama din prima ce s-a întâmplat, nu îmi simţeam piciorul și nu pricepeam de ce au venit toți lângă mine”
”A fost vorba de o neglijenţă, pentru că nu trebuia să se ajungă în stadiul în care să-mi fie amputat piciorul. Eram în formă, eram golgeterul echipei şi, ca orice tânăr de 23 de ani, mă visam pe culmile gloriei. A urmat o perioadă cumplită”.
”Durerile de picior nu mă lăsau sa dorm, visam noaptea ca joc fotbal şi mă trezeam cu transpiraţie rece pe frunte. Nu se vedea luminița de la capătul tunelului, insă dragostea pentru fotbal nu a murit niciodată”.
Conduce la Turda o școală de fotbal ce-i poartă numele
Adi nu a renunţat la luptă, uşor-uşor rănile fizice si psihice s-au vindecat, si a revenit in fotbal. Acum la 18 ani de la incidentul care i-a schimbat, viaţa Şomlea înseamnă antrenorat, antrenorat și iar antrenorat. Conduce o scoală de fotbal la Turda, unde are grijă de 130 de viitori fotbalisti. ”Acum sunt fericit. Ai posibilitatea să faci multe lucruri noi şi ai de învăţat câte ceva de la fiecare dintre oamenii implicaţi în fenomen. Şansa pe care am primit-o m-a ajutat foarte mult să trec peste drama trăită. Domnului Hagi îi pot răspunde doar oferindu-i fotbaliști talentați de la școala mea”.