ComenteazăMarcel Coraș (55 de ani) a rămas același personaj boem de pe teren. Arădeanul s-a rupt de fotbal de circa șase luni și lucrează ca referent, la firma unui prieten din Arad. ”Mă ocup de hârțoage. Sunt precum gravidele, n-am niciun program”, ne actualizează datele pe care le știam despre el cel care a făcut carieră la Sportul (1983-1988), Victoria (1988-1990), a luat Gheata de Argint, în 1989, și a făcut parte din lotul României la Euro 1984. ”Dintre cele 36 de goluri, 15 au fost nașpa! A fost însă o mândrie să fiu al doilea în Europa, într-un astfel de top. I-am spus unui tânăr că a existat o perioadă când am fost al doilea în lume, dar el se uita la mine ca la mașini străine. Am fost la Koln, unde am fost premiați și eram atât de mândru”, e sincer Coraș, devansat, în 1989, de către un alt român, dinamovistul Dorin Mateuț (43 de goluri).
Are 160 de kilograme și este la dietă cu cafea verde!
Coraș este mulțumit cu viața tihnită pe care o duce în provincie, departe de haosul din marile orașe. Nu se plânge de bani și nici de vremurile agitate în care trăin, ceea ce este atipic pentru un fotbalist care a atins gloria, iar acum nu-și găsește locul. Lumea îl recunoaște prin Arad, dar nu se oprește pentru fotografii sau selfie-uri. Generația lui nu a dat autografe, deși să ajungi al doilea marcator al Europei, cum a fost el, în 1989, este un țel de neatins pentru un român, în aceste vremuri.
Cu Gheata de Argint în pungă
La întâlnirea cu echipa ”Libertatea&SportNews”, Marcel a venit cu binecunoscuta-i mustață și cu Gheata de Argint băgată într-o sacoșă din plastic. N-ar renunța în veci la trofeu, așa cum a procedat Helmuth Duckadam cu mănușile de la Sevilla, deși bucata de fier de care s-a atașat atât de mult a început să se oxideze! ”Credeți că Duckadam și-a dat mănușile originale? Cred că erau replici, alea de le-a vândut!”, îi arde de glume lui Coraș.
Fostul jucător din Regie a avut dintotdeauna probleme cu greutatea, iar cel mai pregnant eveniment de care își aduce aminte a avut loc în perioada Victoria, echipa Miliției. ”Dumitru Dragomir, pe când era la Victoria, a făcut un pariu cu mine. Mi-a spus că, dacă slăbesc sub 90 de kilograme, îmi dă 10.000 de lei. Aveam 104. Am ajuns până la 89,7 kilograme. Mi-a dat banii, era parolist”, dezvăluie cel care crede că toată cariera lui a însemna 60 la sută talent și 40 la sută muncă. ”Am tras tare pe vânt, pe ploaie, pe zăpadă”, devine nostalgic.
Porecla ”Dulapul” era, de fapt, a lui Duckadam!
”M-am îndepărtat de fotbal și mă simt foarte bine. N-am griji, pentru că nu-mi fac!”, glumește uriașul blând. În epoca dietelor, Coraș face eforturi să slăbească. ”Am 160 de kilograme. Urmez un regim cu cafea verde. Nu știu dacă va da rezultate, fiindcă o urmez de numai o săptămână. Beau zilnic două-trei cafele, dar manânc orice. Sunt pofticios! Ieri mi-am făcut analizele și am glicemia 116! Sunt perfect!”, își face curaj cel poreclit ”Dulapul”. Pe nedrept, reclamă el. ”În Arad, lui Helmuth Duckadam i se spunea așa, «Dulapul». Când am ajuns eu în București, m-am trezit că scriitorul Eugen Barbu mi-a atribuit mie această poreclă, mi-a spus asta Vadim Tudor, într-o deplasare. Nu m-a deranjat. Amândoi eram și suntem masivi, și eu, și Helmuth”.
Ofertat de către Fenerbahce
După ce a ieșit golgheter la Sportul, a dat să plece din București: ”Nu mă acomodasem în București. Apoi, n-am mai vrut să plec! Am vrut să mă întorc în Arad în 1984, dar am fost băgat în ședință de conducerea de partid, de către Nicu Ceaușescu. La ședință a participat atunci și Mircea Lucescu, care i-a spus lui Nicu faptul că Sportul și fotbalul românesc au nevoie de Coraș în București. M-au scos din birou, apoi m-au readus. Mi-au zis că nu plec nicăieri, căci Sportul îmi oferă aceleași condiții ca și UTA, așa că nu am motive să plec. Mi s-a dat atunci o aprobare de Dacie”. Coraș a avut cotă internațională. ”Am fost dorit de către Fenerbahce Istanbul. Se întâmpla în 1984. Turcii ofereau 50.000 de dolari mie și 50.000 de dolari pentru Sportul. N-am fost lăsat să plec”.
Condiții grele la greci
Mai târziu, Coraș a ajuns la greci, care aveau condiții groznice de pregătire. Se antrenau pe pietriș, în parcuri, și erau semiprofesioniști. ”Nu le ardea de fotbal celor de la Panionios (1990-1991). Unii jucători greci aveau afaceri, nu erau profesioniști, veneau la antrenamente rupți de oboseală, după petreceri. Noi, străinii, eram eu, un albanez și un brazilian, eram dați la o parte. Am stat doar un an. Am primit 25.000 de dolari pentru un sezon. Au vrut să rămân încă un an, dar m-au păcălit la bani. Așa că am decis să plec”. Apoi, în liga a patra franceză, la Aurillac, altă poveste cu final trist: ”Ăștia nici nu promovau, nici nu retrogradau. N-am stat decât câteva luni la ei. În 1993, m-a chemat Remus Vlad la Cluj. Jucam cu rândul cu Remus Gabor. Eu un meci, el – pe altul. Până n-am mai jucat niciunul!”.
”La Victoria, n-o supăram pe Dinamo!”
Steaua se pregătește de sărbătoare, pe 7 mai, iar Coraș nu vrea să le-o umbrească. Este doar sincer. ”Cu două săptămâni înaintea finalei Cupei Campionilor Europeni, din 1986, ni s-a transmis s-o lăsăm mai moale în meciul direct. Nu blat, dar să nu-i lovim, să nu… Doar urma cea mai importantă finală. Mac Popescu, președintele nostru, a fost cel căruia i s-a transmis mesajul. Și ne-au bătut cu 2-1, parcă au marcat Balint și Majearu, pentru Steaua, și Hagi – pentru noi. Oricum, Sportul a fost echipă bună, a ajutat pe toată lumea. Când am ajuns la Victoria, trebuia să facem orice ca să batem Steaua și să nu o supărăm pe Dinamo, doar erau frații noștri mai mari! N-aveam voie să-i batem pe dinamoviști”.
”Hagi avea aspirator de femei”
Cea mai frumoasă epocă a fost la Sportul Studențesc, unde boemia din Regie s-a împletit cu câteva rezultate și meciuri mari, precum dubla istorică împotriva danezilor de la Brondby. ”Mircea Sandu era liderul echipei, iar Gino Iorgulescu și Relu Munteanu erau în linia a doua. Cu Hagi am avut o relație specială. Știam unde pleacă pe teren, îi dădeam mingea pe poziție viitoare. Îmi place să cred că am pus și eu umărul la ascensiunea lui. Era copil atunci. Avea o mașină cu numărul 1-CT-942, era aspirator de femei. Hagi era tânăr, avea bani. Dar și multă valoare. Avea plecare de pe loc, frâne bune și șut. Eram tineri și frumoși. Mai puțin eu, care eram crăcănat!”, susține Coraș.
Pe Mircea Lucescu îl vede ca pe Jose Mourinho
La Euro 1984, Coraș nu se afla, inițial, în lotul României. ”Generalul Stan ne-a adunat, ca să ne ureze succes, să ne tranmistă mesaje mesajele specifice vremii, iar Lucescu a anunțat atunci lotul. Nu eram eu, nici Zare, nici Balint. Eram supărat că nu-mi auzisem numele, după ce jucasem bine într-un turneu și mă băteam pentru titlul de golgheter al României. Am tras tare în retur și l-am convins pe Lucescu să mă ia la turneul final. Pe Mircea Lucescu îl consider cel mai mare antrenor român, peste Ienei, peste Puiu Iordănescu. Am spus asta și în anul în care Steaua a luat Cupa Campionilor Europeni. Este ca Mourinho!”.
Profit de 20.000 de lei la un transport în Italia
Fotbaliștii de la Sportul beneficiau de două ieșiri în afara țării, pe timpul comunismului, cu echipa și doar cu autocarul. La sosirea în țară, toți își burdușeau autocarul cu tot felul de obiecte, pe care le vindeau apoi studenților străini din București. ”În autocar, în față stătea echipa, iar cealaltă jumătate era ocupată cu bagaje. Câștigam cam 20.000 de lei de om la un transport. Cum erau două astfel de ieșiri pe an, 40.000 de lei erau bani frumoși, când un salariu era de 1.723 – ca lăcătuș mecanic, iar primele de victorie erau de 500 de lei. La vamă, ascundeam valuta la jambiere și în pasta de dinți!”.
Ceas Casio de la Ioan Becali
Ioan Becali, în prezent în pușcărie, în ”Dosarul Transferurilor”, roia pe lângă fotbaliștii importanți de atunci. ”Era prin Germania, dar venea și după noi, prin turneele din străinătate. După un turneu la Paris, în 1983, mie mi-a dat Giovani un ceas Casio. Nu știu dacă era original sau fals, dar m-a ținut 20 de ani. Era în țiplă. Acum, Giovani și ceilalți sunt la pușcărie. Nu știu ce să spun, poate că și-au strâns bani pentru zile negre, cum sunt acestea pentru ei. Popescu a greșit și el, la ce mare fotbalist a fost, doar de Jean Pădureanu sunt convins că n-a făcut avere. Stă înt-un apartament cu 3 camere din Bistrița”.
Se laudă cu viața boemă
Coraș se laudă că a făcut ”de toate” pe când era fotbalist. Iar soția lui, Dorina, cu care este căsătorit de 35 de ani, era la curent cu totul, dar l-a acceptat, iar Marcel îi mulțumește public acum. ”Prietenele mele de atunci sunt bunice acum!”, amuză Coraș. Timpul liber și-l ocupă ca un tânăr de 25 de ani. ”Stau pe net. Citesc presa, joc șah pe net, dar și alte jocuri online”. Coraș are două fiice, Codruța, 37 de ani, din Arad, și Raluca, stabilită în Iași. Cea din urmă i-a dăruit un nepot, care are 5 ani.
Nivelul Ligii I îl dezgustă
Marcel Coraș este scârbit despre cum arată Liga I la fotbal. ”Doamne, ce nivel slab, ce jucători slabi. Nu poți vinde acum niciun jucător român cu 3-4 milioane de euro în străinătate, nici dacă le pui aur în buzunare. Chipciu? Nu e în formă. Iar dintre străinii veniți la noi, doar câțiva au făcut performanță. Cei de la CFR Cluj. Restul… ASA are jucători nu mai buni, dar mai în formă decât Steaua. Steaua trebuie să-și recâștige patronul, fiindcă nu-l văd lângă echipă. Gâlcă e prea liniștit, n-are vână. Steaua trebuie să-și pună un antrenor ca lumea! Poate Dan Petrescu, fiindcă este mai riguros.
”Mutu a fost fotbalist mare, dar n-a confirmat. I-a plăcut viața mai mult decât alora. Nu dăm nume (râde)”, este concluzia unui fost mare talent despre un alt fost mare talent. Coraș râde de Real Madrid, campioana Europei: ”Nu-mi place apărarea celor de la Real Madrid. Pepe e considerat mare fundaș, dar se iau goluri cu capul de lângă el. Ce mare fundaș e acela?”.
”Răzvan Burleanu este interfață”
Actuala conducere de la FRF nu-l inspiră deloc pe fostul jucător. ”Am fost în tabăra lui Mircea Sandu, motiv petru care nici n-am ami trecut pe la FRF, pentru a-mi reînnoi licența de observator. Nu m-am dus la examen. Să nu se interpreteze. Oricum, Burleanu este o interfață. De condus, conduce Chivorchian. Încă din noiembrie 2013, cineva mi-a spus că Burleanu va ieși președinte. Iar alegerile au avut loc în martie 2014. Trageți dumneavoastră concluziile de aici!”.