Cristi, plecat după Revoluție în SUA, împreună cu părinții, va deveni unul dintre cei mai apreciați și respectați militari din Armata americană. El a progresat într-un ritm uimitor și a ajuns în scurt timp la rangul de comandat.
A terminat liceul şi şcoala generală în Los Angeles şi a jucat hochei pe gheață la echipe din SUA. După liceu a venit în România, unde a evoluat la Steaua, la Dinamo și la echipa națională, timp de doi ani.
S-a întors în SUA, dar o accidentare teribilă i-a pus capăt carierei de sportiv. Viața lui Cristi a luat o turnură inimaginabilă după acel moment de cumpănă, el fiind recrutat în Armata SUA. Așa a început povestea de succes a acestui român, care, la 33 de ani, este o emblemă a americanilor în teatrele de operațiuni.
George Rădulescu, tatăl lui Cristi, a povestit câteva amănunte inedite din viața fiului său, de care este atât de mândru:
“În timpul vacanțelor de vară lucra intens pentru a-și câștiga proprii bani. Avea două joburi, unul la Guvern și unul la Whole Foods Market, un lanț de magazine de mâncare organică. Patru zile pe săptămână era la Guvern, iar alte trei zile la magazinul alimentar. La ambele joburi a fost lăudat şi apreciat. Eu, ca tata, l-am întrebat ce doreşte el să facă în viitor. Nu a vrut să rămână nici la Guvern, nici la magazin, a ales Armata”.
”Am intrat în Armată, la 27 de ani, mi-a plăcut la nebunie, poate şi datorită faptului că am fost hocheist înainte. În Armată am perseverat şi acesta a fost atuul meu. Aveam emoţii, era o perioadă grea, războiul era o flacără aprinsă atunci, ştiam ce mă aşteaptă ca paramedic şi ce riscuri îmi asumam. Părinţilor mei le era frică, dar mi-au zis să-mi urmez drumul. Am călătorit mult în Armată, la Oklahoma, la San Antonio, unde am fost la o şcoală medicală timp de patru luni, care te face să fii ambulanţier. La un întreg pluton de infanterişti eu eram singurul paramedic şi trebuia să răspund pentru orice traumă de pe câmpul de luptă, iar în garnizoane să am grijă de soldaţi. Apoi, am ajuns în Texas, unde am stat timp de 4 luni; în 4 luni faci ce fac oamenii civili timp de un an, dai aceleaşi teste, aceleaşi probe, totul este compresat. După ce am trecut toate probele, am dat examenul prin care am obţinut certificatul naţional şi am fost trimis la prima mea bază. Din momentul în care am depus jurământul am început să fiu plătit.
Când am devenit ofiţer în Armată, mi-am pierdut dubla cetăţenie. Nu a fost o problemă că aveam altă cetăţenie când m-am înrolat. Toată lumea era fericită că sunt român, toţi aveau o părere bună despre români şi despre România. La fel se întâmplă şi azi.
A LUPTAT ÎN AFGANISTAN
Am stat în Afganistan 12 luni, mulţi oameni se manifestă diferit în timpul războiului, fiecare îşi exprimă frica în felul său. Aş reveni acolo pentru că asta e meseria mea, cu toate că dorul de familie este foarte mare. Când eşti acolo toate acţiunile făcute au nişte consecinţe, adică schimbă vieţile unor oameni. Este o meserie care îţi aduce satisfacţii mari. Când plecăm în Afganistan, nu putem să plecăm individual, ci doar cu toată unitatea. Dacă unitatea din care faci parte pleacă în misiune, trebuie să pleci cu ea”, a declarat Cristi.