ComenteazăJamaicanul a terminat pe locul 3, iar la sfârșit a declarat că, deși este dezamăgit de rezultat, nu-și schimbă decizia de a pune punct carierei, după Campionatul Mondial de la Londra. Ultima cursă a lui Bolt va avea loc sâmbăta viitoare, la ștafetă.
Ce ne lasă Bolt? Recorduri peste recorduri, mai multe titluri și performanțe decât oricine altcineva în atletism, dar mai ales impresia că am avut în față un fenomen imposibil de imitat!
În sportul mondial, steaua lui Usain Bolt strălucește de 15 ani. Sprinterul a apărut pe firmament în 2002, la doar 15 ani. A fost revelația Mondialelor de juniori de la Kingston (Jamaica).
Iată momentele de aur ale celui mai valoros atlet din toate timpurile
2002 – La doar 15 ani, ”zboară” la 200 metri, la Mondialele juniorilor, cu un timp uriaș: 20,58 secunde. Apar astfel primele dovezi că avem de-a face cu un fenomen. Big Jim devine cel mai tânăr recordmen mondial.
2008 – Jocurile Olimpice de la Beijing îl încoronează. La 22 de ani, vârstă neîmplinită, aleargă mai repede decât un leopard. Primește porecla ”Fulgerul”. Bate recordul mondial la 100 de metri. ”Cu 9.84 se intră în istorie”, declara jamaicanul, înaintea cursei. Se întrece pe sine și izbutește un timp uluitor: 9,69 secunde! Triumfă și la 200 de metri, cu 19,30 secunde, spulberând recordul lui Michael Jackson – ”Mașina de cusut”, care data din 1996. A doua zi, împlinește 22 de ani, iar tot stadionul îi cântă ”Happy Birthday”. Ultima ”dublă” 100-200 îl aparținuse lui Carl Lewis, în 1984. Recordurile încep să cadă popicele.
2009 – Record incredibil doborât de Usain, la CM de la Berlin. Își împinge limitele cu 11 sutimi de secundă. Ajunge la 9,58 secunde, care este și azi recordul mondial al ”sutei”. După acest triumf istoric, spulberă și recordul de la 200 de metri, 19,19, cu potențial de îmbunătățire.
2011 – La Campionatul Mondial de la Daegu (Coreea de Sud), comite o eroare de juniori. ”Fură startul” și este descalificat la 100 metri. La 200 de metri, nu mai greșește și termină după 19,4 secunde, înaintea americanului Dix și a francezului Lemaintre. Nu pleacă însă din Asia fără o performanță rară. Pulverizează recordul la ștafetă, 4×100 metri, împreună cu Carter, Frater și Blake. Timpul: 37,04 secunde.
2012 – La Jocurile Olimpice de la Londra este din nou protagonist. Repetă succesul de la Beijing. La 100 de metri, aur și record olimpic. Aleargă ”suta” în 9,63 secunde, al doilea cel mai bun timp al său. Câștigă și la 200 de metri, lăsându-i să ofteze pe conaționalii Blake și Weir, care au terminat în urma lui. Timpul, extraordinar, 19,32 secunde. Devine primul în istorie care reușește ”dubla” 100-200, la două ediții ale JO. Nu este totul. Face un nou record mondial la ștafetă 4×100, cu timpul 36,84, ajutat fiind de ”locotenentul” Johan Blake.
2013 – La CM de la Moscova, mai dă o lovitură: fuge pe 100 de metri în 9, 77 secunde. Cel mai bun timp al său în acel an, atins însă în condiții speciale, pe ploaie. Dublează succesul la 200 de metri, cu 19,66 secunde, și pune mâna pe al 7-lea titlu suprem. Devine primul care face ”dubla” 100-200 la două ediții de CM. La Mondialele de la Moscova, Jamaica lui Usain aleargă ca nimeni alta la ștafeta 4×100, cu timpul 37,36 secunde. Al 8-lea titlu mondial pentru Usain, care îl ajunge la acest capitol pe ”Fiul Vântului”, legendarul Carl Lewis. Nu se mulțumește cu ce are și anunță că țintește și mai sus: ”Vreau încă trei titluri olimpice”. JO aveau să fie peste 3 ani.
2015 – La CM de la Beijing, nu scapă ”aurul” în proba-regină, cu 9,79 secunde. Îl bate pe Justin Gatlin. Este de neoprit și la 200 metri, a patra victorie la rând, după Berlin, Daegu și Moscova. Timpul nu e fabulos, dar nici nu-l face de rușine: 19,55 secunde, performanță care îi aduce a 10-a medalie de aur, după cele de la Berlin, Daegu și Moscova. După cursă, este dărâmat de un cameraman care a scăpat un segway de sub control. Ajunge la 11 titluri mondiale, după titlul la ștafetă. Cifrele seci arată astfel: trei titluri mondiale la Berlin (2009), două la Daegu (2011), trei la Moscova (2013) și alte trei la Beijing (2015).
2016 – La JO de la Rio, termină ”suta” în 9,81, devansându-i pe Gatlin și pe canadianul De Grasse, în ciuda unui start slab. Devine primul care câștigă cursa de 100 de metri la trei ediții consecutive ale Olimpiadei. Domină și la 200 de metri, 19,78 secunde, și își bagă în buzunar al 8-lea aur olimpic, după ce i-a întrecut pe canadianul De Grasse și pe francezul Lemaitre. Câștigă al treilea titlu la Rio, cu ștafeta, și face a treia ”triplă” la JO (100, 200 și 4×100). Ulterior, titlul de la ștafetă îi este retras, după ce Carter, colegul de echipă, este descalificat. Jamaica câștigă cursa cu timpul 37,27 secunde, a patra prestație mondială din toate timpurile.