Comentează- Formația înființată la 18 aprilie 1945 de baronul Francisc von Neuman a avut o istorie zbuciumată. După lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 și naționalizare, fabrica de textile și echipa de fotbal au trecut în proprietatea statului. Baronului i-a fost confiscată averea și se spune că a părăsit țara pe bicicletă.
- La 30 septembrie 1970, după ce UTA a eliminat-o pe Feyenoord din Cupa Campionilor Europeni, o telegramă sosea pe adresa clubului, tocmai din SUA, cu mesajul “Felicitări. Semnat: FN”. Baronul von Neuman nu uitase echipa sufletului său. A plecat dintre noi în 1996.
- În 1979, roș-albii au retrogradat în liga a doua și a început declinul, aparițiile pe prima scenă fiind meteorice (1981-82, 1993-95, 2002-03, 2006-08).
- Azi, echipa antrenată de Laszlo Balint e prima în Liga 2. Iar autoritățile se chinuiesc să finalizeze stadionul ce va purta numele – ați ghicit! – baronului Neuman.
Florian Dumitrescu, 73 de ani, a bifat 238 de partide şi 31 de goluri în primul eşalon, la UTA, Dinamo, Steaua, Petrolul și FC Olt. A îmbrăcat de cinci ori tricoul naţionalei, pentru care a marcat de trei ori.
Între 1966 și 1971, bucureșteanul a jucat la UTA, cu care a fost dubu campion al României (1969 și 1970).
Cel poreclit “Bubulina”, după un personaj feminin din “Zorba Grecul”, se bucură enorm când e căutat să vorbească despre UTA.
“Bubulina” și coronavirusul
Şi acum, la 73 de ani, joc tenis cu piciorul, pe terenul de iarbă din curtea casei. Am un gazon excelent, cum era la UTA pe vremuri. Doar că nenorocirea cu acest coronavirus a oprit toate activitățile. Să sperăm că vom trece cât mai repede și peste asta. Echipei UTA îi doresc «La mulți ani» și să repete performanțele noastre…
Florian Dumitrescu, pentru Libertatea:
În cartea “40 de ani și-o Minune”, de Bogdan Cioara și Radu Romanescu “Bubu” a vorbit pe larg despre momente definitorii pentru cariera sa la “UTA de aur”, din perioada anilor 60- 70
Prieteni cu mingea și prieteni între ei: “Eram foarte tehnici. Eu aveam viteză și centram cu precizie. L-am făcut pe Dembrovschi golgheter în retur, a dat 15 goluri. Eram toţi prieteni, mergeam la o bere, lunea – marţea, dar nu întreceam măsura. De miercuri eram în cantonament”.
Atmosfera: “Sub 15.000 de spectatori nu erau la meciurile de la Arad. Iar UTA era iubită peste tot în ţară. Şi în Bucureşti ne simţeam ca acasă. În 1969, după ultimul meci, 2-0 la U Cluj, ne-au aşteptat mii de oameni la întoarcere, lângă podul de la Grădişte. A fost de vis”.
Primul titlu: “Au fost unele momente grele. Am bătut la Vagonul cu 5-3, după ce, în minutul 79, era 3-1 pentru ei. Tot ei ne-au învins în retur cu 1-0, de era să pierdem campionatul”.
Al doilea titlu: “În penultima etapă, acasă, cu Braşovul, aveam apă la genunchi, dar antrenorul Coco Dumitrescu m-a forţat să joc. Am învins cu 3-1 şi am devenit campioni, a doua oară consecutiv!”.
Florian Dumitrescu: “De frică am trecut de Feyenoord”
Dubla cu Feyenoord, din primul tur din Cupa Campionilor 1970-1971, 1-1 în deplasare, 0-0 la Arad: “Olandezii erau campioni europeni şi intercontinentali! De frică, am fost mobilizaţi la maximum. Aveau un fundaş dreapta, Romeijn, l-am făcut arşice!”.
Golul carierei: ”Eram între Israel şi van Duivenbode, Axente mi-a centrat de pe dreapta, din lovitură liberă, şi am înscris cu capul. Portarul Treytel nu a avut nici o şansă. Apoi Jansen a egalat cu un şut pe jos, pe sub Gornea. Am avut noroc, ei au ratat mult. În retur, la Arad au venit cu nasul pe sus. A fost un meci deschis, fiecare putea să câştige. A ieşit 0-0 şi am produs minunea!”.
Dorel Mutică, zis “Mutamba”, și cum a ajuns să se tundă mereu chelie
Dorel Mutică, 47 de ani, are 247 de meciuri și 20 de goluri în primul eșalon la UTA, Rapid, CSM Reșița, Steaua și U Craiova și 3 meciuri pentru națională.
“Am jucat trei ani și jumătate la UTA, între 1991 și 1995, reușind promovarea în Divizia A în 1993”, povestește cu pasiune cel supranumit “Mutamba”, care a jucat mijlocaș central sau stoper.
Mutică a enumerat și el cele mai importante momente la UTA în volumul “Un sfert de veac alături de prima iubire, UTA”.
“Puteam ajunge în Cupele Europene”
Arad, teritoriu interzis: “Acasă am bătut toate cele cinci echipe din București, doar noi am reușit asta în acel sezon. Dacă UTA avea în acea perioadă un finanțator puternic, ajungeam în Cupele Europene. Și să nu uităm ce valoare avea atunci campionatul”.
Eu aveam acea atitudine care place oricui, eram un luptător. Jucătorilor de la UTA de azi, le doresc cel puțin să ne depășească.
Dorel Mutică:
Coafeza, părul ars și chelia. “În 1991, când am venit la UTA, m-am îndrăgostit de o fată care îmi plăcea mult, Vera. Lucra la un coafor. Un coleg m-a convins să merg la coafor, să intru în vorbă cu ea și așa am ajuns pe scaun, sub cască. Dar a uitat fata de mine, că s-a dus la țigară cu alte colege, și, când, s-a întors eram tot ars pe păr. A doua zi, colegii nu s-au mai putut abține din râs”. De atunci, Mutică s-a tuns mereu la chelie.
Faza golului cu Steaua, 1-0, în toamna lui 1993: “Am primit o pasă de la Szell, am scăpat spre poartă, i-am pasat lui Ungur în fața porții și el a marcat. Acel meci l-am câștigat pe voință. Am avut o generație extraordinară”.
“Cu UTA am mers prima oară la mare, aveam 20 de ani”
La mare, abia la 20 de ani. “Când am promovat cu UTA am fost prima dată la mare, aveam 20 de ani. Ce îmi aduc aminte din acea vară a fost că nu am participat la ultimul meci, cu Jiul IELIF Craiova (n.r. – câștigat cu 3-1), eram la lotul național de tineret. Nu am trăit bucuria de a fi aruncat pe brațe de suporteri”.
În această perioadă, alerg, nu pot să stau în casă. Am găsit un traseu printre blocuri, îmi fac declarație pe propria răspundere și alerg. Nu e prea bine pentru genunchiul la care am fost operat acum cinci ani să fug pe bitum și pe astfalt, dar am fost mereu o persoană activă.
Dorel Mutică:
Azi, Mutică e antrenor la Victoria Zăbrani, liderul Ligii 4 Arad după 15 etape.