Cu ocazia partidei Elfsborg – Dinamo, echipele ProSport si Pro TV l-au vizitat, langa Goteborg, pe Kennet Andersson, omul care a naruit sperantele ‘Generatiei de Aur’ la CM din 1994 printr-o simpla lovitura de cap, la care Prunea si Gica Popescu au fost doar spectatori. Ne vedeam in semifinale, dar sperantele au fost sterse definitiv la loteria penalty-urilor.
„A fost golul carierei mele”
Andersson isi aminteste la perfectie fiecare moment al meciului care a consemnat cea mai buna performanta a fotbalului nostru. ‘A fost un turneu final de referinta. V-am invins si am jucat in semifinale cu Brazilia. Imi amintesc de Hagi, de Dumitrescu, de Popescu. Dar sa va spun mai bine cum am inscris golul acela care va chinuie si acum. Eu si Dahlin, oameni cu detenta, am ramas in fata, poate reuseam sa speculam ceva. Si chiar asa s-a intamplat. Centrarea a venit dupa dreapta. In alergare i-am vazut pe portar si pe fundas ca ezita, am sarit ca un disperat fara sa fiu convins ca voi lovi mingea. Cand am vazut-o in poarta, mi-am zis ca nu ne mai poate scapa semifinala’, rememoreaza uriasul. ‘A fost cel mai important gol al carierei mele. Ca sa nu ma uitati, va salut si va spun doar atat: „Sunt Kennet Andersson, va mai amintiti de mine?”‘.