După ce în mai s-a stins Ștefan Birtalan, handbalul românesc l-a pierdut azi și pe Valentin Samungi.

Născut pe 27 ianuarie 1942 la București, Valentin Samungi a început handbalul la vârsta de 16 ani, la Triumf București, cu antrenorul Eugen Trofin.

Samungi a fost probabil un unicat, fiind convocat la naționala de juniori înainte de a fi legitimat, din postura de portar.

Ulterior s-a specializat pe postul de pivot, ajungând campion mondial în 1970 (Franța), medaliat cu bronz la Jocurile Olimpice de la München 1972. În palmaresul său se mai află un bronz mondial în 1967 (Suedia).

113 de selecții și 134 de goluri are Valentin Samungi la națională.

La Dinamo a jucat din 1966 până în 1977, cu un singur mare regret: nu a cucerit niciun titlu național. Și-a împlinit însă și acest vis ca antrenor, tot la Dinamo, în 1986, din postura de secund al lui Ghiță Licu.

A fost antrenor al lotului de juniori al României (1977-1985), iar apoi al celui de seniori (1989-1991). Cu echipa de seniori, ca „secund” al lui Cornel Oțelea, a cucerit medalia de bronz la CM din 1990, ultimul mare rezultat al handbalului masculin românesc.

În 1991 a fost numit consilier în Ministerului Tineretului și Sportului, iar în 1995 a fost detațat ca președinte al Federației Romane de Handbal, funcție pe care a deținut-o până în 1996, când a fost numit vicepreședinte al CS Dinamo. Între 1999 și 2000 a fost secretar general FRH, potrivit COSR.

A primit titlul de Maestru Emerit al Sportului, în 1970, iar în 2000 i-a fost conferită Medalia Națională „Serviciul Credincios” clasa I.

În 2007 devenea primul președinte al clubului CSM București.

Într-un interviu acordat Libertatea de ziua lui, când împlinise 76 de ani, Samungi mărturisea că „am petrecut mai puțin. Am interdicție să consum alcool, de la niște probleme cu pancreasul“.

Tot duminică, a încetat din viață și fostul mare fotbalist dinamovist Gheorghe Mulțescu.

 
 

Urmărește-ne pe Google News