Comentează”Nu regret că m-am întors în ţară”, povesteşte Tomescu care, după ce a părăsit China, unde era antrenorul fondiştilor, a ales România şi nu SUA, acolo unde putea avea un job ”călduţ” la universitate. ”Au fost discuţii cu FRA ca să fiu antrenor. Se zice că am cerut un salariu imens. Sunt numai speculaţii, nici măcar nu am discutat de bani. La FRA este o degringoladă imensă. Nu o spun cu răutate, ci cu dezamăgire”, a spus fostul soţ al Constantinei Diţă. ”Cred că primul pas care trebuie făcut de FRA este să speculeze probele cu tradiţie sau cele noi care prind şi la public: maratonul, semi-maratonul şi alergarea montană”, a adăugat Tomescu.
Antrenor de amatori
Cum la FRA nu a găsit uşi deschise, Tomescu a devenit antrenor de alergători la un club de fitness. ”Sunt un artist. Am coborat din zona profesioniştilor şi adaptez la cei care fac sport recreaţional. Folosesc analize medicale, măsurători fiziologice, date despre anumite enzime, anumiţi markeri, în urma cărora elimin nişte condiţii nepotrivite pentru cel pe care îl antrenez. Evaluez, recomand. Calitatea pe care o ofer, de top, este demonstrată şi sustenabilă”, explică antrenorul de maraton care lucrează deja cu peste 10 alergători amatori.
”Diţă, o olteancă rea”
Vali Tomescu vorbeşte cu efervescenţă de perioada în care a antrenat-o pe campioana olimpică de la Beijing, Constantina Diţă, chiar dacă divorţul a lăsat urme. ”O despărţire o consider cel mai grozav faliment din viaţa cuiva. Chiar dacă am divorţat înainte de Jocurile Olimpice, am rămas împreună ca antrenor şi atlet. În 2008 ceilalţi antrenori au greşit mai mult ca mine. Constantina m-a luat pe mine antrenor şi nu eu pe ea. Alerga atunci undeva la 2.35.00 – 2.36.00 şi am dus-o la record naţional şi la medalii olimpice şi mondiale. Este o olteancă rea, puternică. (râde) Acea răutate în sensul bun al cuvântului. Şi, în plus, mai avea o motivaţie foarte puternică acasă, pe Rafael. Altfel tragi când ştii că ai un copil de crescut”, ne-a spus Tomescu.
În 2006 a atacat recordul lumii
Valeriu Tomescu a povestit şi un episod mai puţin cunoscut din cariera impunătoare a Constantinei Diţă: o cursă de maraton de la Chicago, acolo unde în 2004 terminase pe primul loc, iar în 2005 pe locul doi dar cu nou record naţional (2.21.30). În 2006 a vrut mai mult. Chiar recordul lumii, deţinut de englezoaica Paula Redcliffe (2.15.25, făcut în 2003). ”Nu a ascultat absolut nimic din strategia pe care o pusesem la punct. Nu s-a gândit la bani, premiul era frumuşel. A plecat ca din puşcă dar a terminat foarte greu. A venit pe cinci. De fapt, dacă stau bine să mă gândesc, doar o singură dată m-a ascultat în totalitate, la Beijing (râde)”, povesteşte Tomescu despre Diţă care a terminat în 2006 cu 2.24.25. ”Sunt sincer. Am avut noroc de un atlet fenomenal. Că nu eu am descoperit-o pe Constantina, nu eu am format-o. Nu aveam cum să conving că sunt o capacitate, decât venind cu altceva. Şi asta se cheamă biochimie. Am avut o mare şansă să lucre la universitate în SUA, cu laborator, cu testări. Apoi China, Japonia. Fiecare loc a însemnat o nouă experienţă, o nouă lecţie”, a conchis Tomescu.
Primul ”amator”, recomandat de Gyongyossy
Vali Tomescu nu este pentru prima dată când antrenează sportivi amatori. Acum doi ani, soţul actualei ministru a Tineretului şi Sportului, Gabriela Szabo, fostul antrenor Szolt Gyongyossy, i-a prezentat un băiat, Stelian Larga, care dorea să ”taie” din timpul de alergare la maraton (reuşise singur 3.30.00). ”M-a invitat acasă la el, mi-a arătat încălţămintea şi când am văzut ce investiţii făcuse mi-am dat seama că este pasionat. Ce fac acum o consider un altfel de performanţă. Să ieşi din zona de confort, să antrenezi un om, să-i spunem obişnuit, şi să adaptezi la el principiile pregătirii de performanţă. Este şi o chestie de psihic. Scopul e să te descoperi pe tine şi puterea interioară pe care o ai”, povesteşte Tomescu.
Antrenorii, problema sportivilor?
Fondul românesc este într-un vizibil declin, dacă se compară cu perioada când Constantina Diţă sau Lidia Şimon aduceau României medalii olimpice. Una dintre cauze pare a fi imposibilitatea antrenorilor de a înţelege că pot duce un sportiv doar până la un anumit nivel. ”A fost o generaţie de aur a fondului modern: Diţă, Talpoş, Olaru, Şimon, Negură, Cătună. Avem juniori şi tineri acum dar nu înţeleg cum nu se poate alege dintr-o generaţie unul bun la seniori. Trebuie să se priceapă că unii sunt antrenori buni la juniori, alţii la copii, alţii la seniori. Trebuie să ştii la ce eşti bun”, explică antrenorul care aducea prima medalie de aur olimpică la maraton atletismului românesc.