Libertatea prezintă partea a doua a interviului luat belgianului Rudi Verkempink la Bruges. Fostul asistent al lui Christoph Daum crede că are soluția pentru resuscitarea fotbalului românesc, identifică cel mai corect tricolor în relația cu antrenorii, dă explicații asupra internaționalilor care evoluează sau au evoluat în Belgia și face Top 5 all time al jucătorilor români cu care a lucrat și al belgienilor.
”Cu tot respectul, Chiricheș cât joacă la Napoli?”
”Dacă nu poți aduce jucători în competitiile înterne mari, să fie competitivi, nu ai nici o șansă! Cu tot respectul, dar Chiriches, care e mereu titular, cât joacă la Napoli? La națională, măcar 50% din echipa de start trebuie să fie compusă din titulari la echipele lor de club. E greu pentru România, cred că se poate cu un plan, pe 12 ani, abia atunci Romania va urca, pentru că talent este. Nu înțeleg de ce cluburile nu sunt obligate sa aibă academii, ca în Franța, în Belgia și în multe alte țări mai mici Danemarca, Islanda. Dacă nu ai acest gen de educație fotbalistică de la U5 până la U21 este o problemă”, analizează răspicat Rudi.
”Toti jucătorii vin de la Academia Viitorul, în schimb Steaua, Dinamo, Craiova au probleme cu jucătorii tineri. Este nevoie de 10 cluburi ca Viitorul. Aceasta este baza fotbalului. Oamenii se uită doar în varful piramidei, însă este nevoie de cluburi solide. Apoi de bani pentru finanțare. Banii vin doar de la televiziune, sponsori, primării. De exemplu, la Sibiu, ce au făcut pentru tenis ar putea face și pentru fotbal. Nu îmi spune că în Romania nu sunt mai mulți copii talentați ca în Belgia. Nu cred”, adaugă antrenorul.
”În patru ani poți organiza totul”
”Daum s-a abținut să zică ceva, s-ar fi zis că atacă cluburile, dar vorbeam și ne întrebam de ce nu se investește în viitor. Dacă toate cluburile ar avea academie ca Viitorul, ar fi perfect. Este imposibil pentru Federație să se ocupe de tot. Dacă nu se poate, nu se poate juca fotbal profesionist. Nu vreau sa invinuiesc cluburile. Totuși, este nevoie de un sistem de management care să ajute, plus suport politic la nivel de țară. Ce s-a schimbat în ultimul an in Romania? Nu suficient. Dar, în patru ani poți organizat totul. Trebuie să ai întâlniri cu cluburile și fiecare club să caute suportul și să se înceapă treaba. De exemplu, în Belgiaa devenit obligatoriu să ai o acadamie și un antrenor cu licența Pro pentru a fi înscris în prima ligă. Așadar, trebuie să construiești, nu să visezi!”, conchide.
Verkempinck, despre…
Cel mai corect tricolor: ”Spre deosebire de Torje, Pantelimon este un băiat cu o educație incredibilă, am un mare respect pentru el. Este mereu acolo, pregătit, pentru echipă, și dacă mă întrebi cine merita să fie căpitanul naționalei, el este în top 3. Un băiat pozitiv, deștept, joacă în Anglia. A fost fantastic, chiar dacă nu a apărat de multe ori”.
Florin Andone și problemele de comunicare
Bariera de limbă: ”Nu am avut niciodată sentimentul că problema de comunicare a fost o problemă. Doar Florin Andone vorbea foarte puțin engleza, dar toate mesajele i-au fost traduse personal. Probabil era mai greu cu un antrenor german, acum se înteleg mai bine, se comunică mai ușor cu un român. Dar poate Daum avea alte abilități față de Cosmin. Dar, în fine, trebuie să fie rezultate, vom vedea”.
Relația cu Daum: ”În noiembrie 2011 a venit la Bruges. Nu ne cunoșteam, am crescut împreună, am ajuns la rezultate excelente. Pentru mine, Christoph ste un antrenor minunat, am vazut experiența lui și cum lucrează zi de zi, technic, fizic, mental, știe exact ce trebuie să facă. După această perioadă, m-a intrebat dacă pot sa îl urmez la Bursaspor. Am mers împreună, dar nu am reușit să salvam situația și am părăsit echipa după doar un an. Am ajuns în România. Știi ceva: e normal să lucrezi cu oameni pe care îi cunoști și în care ai încredere. E valabil nu doar in fotbal, ci în orice altă afacere. Acesta e motivul pentru care avem o bună relație și acum”.
Stanciu și Chipciu: ”Pentru mine a fost o situație foarte bună, au fost patru jucători în liga belgiană. A fost o decizie bună pentru acești jucători, un pas inainte în cariera lor. Belgia nu e o competitie ca Premiere Ligue sau Bundesliga, dar, după România, este un pas mare. După in început bun, Stanciu și Chipciu au avut probleme. Sa fiu cinstit, niciodată nu l-am văzut pe Stanciu să joace cum a făcut-o când era la Steaua, iar motivul e simplu: nu i s-a dat încrederea să joace numărul 10, nu a primit libertatea pe care un băiat sensibil avea nevoie. Dacă îi oferi încredere, vei primi ce e mai bun de la Stanciu. În al doilea sezon, s-a schimbat antrenorul, iar Anderlecht nu le-a dat timp, în special lui Stanciu. E adevărat, a avut și o concurență puternică, Sofian Hanni era acolo”.
Răzvan Marin: ”A ajuns într-o situație foarte rea la Standard, însă s-a descurcat bine. A progresat, în plus este puternic mental, are părinți care cred mult în el. Este un muncitor, descurcăreț, pe drumul cel mai bun”.
”Unde e Hanca? Ce fundași centrali vin din urmă?”
”Benzar, Toșca, Marin, Bălută, Rotariu, Ivan sunt jucători pe care i-am adus la națională. Nu ne-am calificat pentru Cupa Mondiala dar am pregătit Euro 2020. Se insistă cu Săpunaru, de ce faceți când nu va mai juca? Dacă Săpunaru și Chiricheș sunt aut, zi-mi un nume care poate juca fundaș central? Pe Balașa l-am urmarit mult, poate va fi în primii 23, dar tu ai nevoie de primii 11. Dacă vorbim despre Belgia, pot da direct patru nume pe orice post”.
Top 4 jucători români cu care a lucrat: ”Dorinel, Munteanu, Selymes, Rădoi. Erau ncredibil, jucători de nivel mondial. Plus Stanciu! Vreau să se știe că nu îi displac pe ceilalți jucători”.
Top 5 jucători belgieni: ”De Bruyne, Hazard, Kompany, Lukaku”. Iar din generația veche, ”Raoul Lambert, un tacant foarte exploziv de la FC Bruges, idolul copilăriei mele. A fost golgheter de mai multe ori, 270 de reușite în 458 de meciuri numai pentru Bruges, singura lui echipă. Cu naționala a fost la World Cup 1970”.
”Când am ajuns la universitate, a fost greu să aleg între fotbal și studii. Am ales să învăț și am terminat Educația Fizică, cu specializarea antrenor de fotbal. De fapt, am fost cel mai tânăr antrenor din istoria primei ligi belgiene, la 30 de ani eram în prima divizie cu Cercle Bruges. Dacă găsești pe cineva mai tânăr decat mine, te rog să îmi spui numele”.