Viața singurului afgan care a jucat fotbal în România. Fugit de război, neplătit la noi, acum e impresar în Germania

Pe 14 noiembrie 2015, jucătorii Metalului Reșița au stat pe teren doar 3 minute în meciul de liga a doua cu Olimpia Satu Mare. Neplătiți de 10 luni, ei au ieșit pe teren cu un banner pe care scria „Fotbaliști 2015 = Sclavi”. 

În spatele bannerului imens, ascuns după pânza albă, era și Modjieb Jamali, un fotbalist de bandă dreapta de 24 de ani. Născut pe 30 aprilie 1991 la Kabul, Afganistan, Jamali, unul dintre echipierii Reșiței, era primul afgan care juca fotbal în România.

Fotbaliștii Reșiței au declarat forfait în aplauzele adversarilor și au terminat turul de campionat neplătiți. Însă lui Jamali părea că-i surâde șansa. Căci a fost ochit de FC Botoșani și putea ajunge în prima ligă de la noi.

Fugit de la 4 ani

Familia lui Jamali a plecat din țară când el avea doar 4 ani. Tatăl său lucra într-o structură guvernamentală, așa că cel de-al treilea război civil afgan – cel în urma căruia talibanii și-au fondat emiratul nerecunoscut la nivel internațional – l-a făcut să fugă din țară.

Recomandări

Cât a costat nesimțirea lui Iohannis

Au ajuns în Germania, unde s-au stabilit la Frankfurt pe Main. Iar micuțul Modjieb a început fotbalul în apropiere, la Offenbach. A fost junior, la Kickers, în aceeași grupă cu un fost fotbalist de la Bayern Munchen și Borussia Dortmund, Sebastian Rode.

Printre adversari, Jamali i-a avut pe foștii internaționali germani Emre Can și Mario Gotze. Cel din urmă i-a adus Germaniei titlul mondial din 2014, după ce a înscris unicul gol al finalei cu Argentina (1-0 după prelungiri).

Mobil și fâșneț, Jamali a continuat la FSV Frankfurt sau St. Pauli, jucând la echipele secunde ale cluburilor din primele două ligi germane. A fost aproape și de Spania, însă n-a putut rămâne la Mallorca din cauza unor probleme cu actele. Nu primise încă pașaportul german.

Iar când l-a primit, în 2015, a acceptat o ofertă din România. Metalul Reșița, echipă de liga a doua. Ajuns în Caraș-Severin, Modjieb a exclamat: 

„Deși e o miniatură de oraș pe lângă Frankfurt, i-am văzut pe oameni fericiți, mulțumiți cu puținul lor. Am învățat, în cele 4-5 luni, că n-ai nevoie de foarte mulți bani pentru a fi fericit”, spunea el pentru Gazeta Sporturilor.

A revăzut Afganistanul cu echipa națională

Evoluțiile sale i-au adus un trial la Botoșani, unde n-a rămas, și o primă selecție în echipa națională a Afganistanului.

Recomandări

Problema accesului facil la locuințe în România. Vincze Enikő, activistă pentru dreptate locativă: „Gradul de profitabilitate contribuie masiv la creșterea permanentă a prețurilor” | Interviu

Și ce debut a avut Modjieb! Pe 24 martie 2016, a început ca titular contra Japoniei la Saitama, în fața a 48.000 de spectatori. Un duel complet dezechilibrat în preliminariile Campionatului Mondial, câștigat de Japonia cu 5-0.

Gazdele s-au chinuit, însă, aproape o repriză să marcheze primul gol. Iar Jamali a avut adversari de calibru. Shinji Okazaki, de exemplu, urma să ia titlul în Anglia cu cea mai mare surpriză din istoria Premier League, Leicester City.

În total, Jamali a bifat 8 selecții la prima reprezentativă. N-a dat vreun gol. Dar nici nu era treaba lui să facă asta. „M-am bucurat mult că am revăzut locurile pe care nu le părăsisem de copil”, spunea Modjieb.

„Sunt bine, toate rudele sunt bine”

În România a revenit în 2018, când a mai jucat câteva meciuri la Sportul Snagov. După o altă scurtă experiență în Spania, s-a lăsat de fotbal și s-a apucat de impresariat. 

El a fondat, împreună cu un prieten, Jamali & Kim Globalsports Agency, o agenție care se ocupă de intermedierea transferurilor de fotbaliști în Germania.

„Acum sunt bine, în Germania. Din fericire, toate rudele mele și prietenii sunt bine”, a spus Modjieb pentru Libertatea.

Recomandări

Cine a ucis-o pe Geanina? Singurul suspect din anchetă, un profesor de istorie, a fost achitat definitiv, din lipsă de probe

E sigur că va reveni „într-o zi, cu noua mea meserie” în România și e recunoscător că experiența din țară, deși neremunerată în primele luni, i-a adus biletul de întoarcere spre casă. Când încă se putea.

Urmărește-ne pe Google News