A fost o sâmbătă victorioasă – una ditnre puţinele de acest fel, în 2015 – pentru pugiliştii profesionişti cu sânge românesc în ei.
A fost situaţia mijlociului originar din Focşani, dar stabilit în Italia, Cătălin Paraschiveanu, care a repurtat cea de-a zecea victorie la profesionişi şi cea de-a treia prin KO, rămânând cu un palmares imaculat în dreptul înfrângerilor. Paraschiveanu, un boxer cu gardă inversă în vârstă de 24 de ani, fost dublu campion naţional al României şi câştigător al Centurii de Aur în 2013, l-a învins în cadrul unei gale desfăşurate la Teatro Principe din Milano pe sîrbul Aleksandar Cigaranovic, prin TKO în repriza a doua. Cătălin, stabilit de aproape 2 ani chiar în capitala Lombardiei, are toate calităţile pentru a spera la o frumoasă carieră, iar parcursul lui merită a fi urmărit pe mai departe.
Tot sâmbătă, dar peste Ocean, la Miami, Bruno Bredicean (foto, șort negru), pugilistul născut în SUA, dar cu ascendenţă românească, în promovarea căruia se implică însuşi Lucian Bute, a „bifat” cea de-a doua victorie în ringul profesionist, învingându-l la puncte pe americanul Clifford Gray. Bruno, care evoluează în cadrul categoriei super semimijlocie sau, mai cunoscută la noi ca mijlocie mică, are doar 20 de ani şi suficient talent încât să se tranforme cândva din speranţă în certitudine.
În cadrul aceleiaşi gale din Miami, canadianul Kevin Bizier – cel pe care în decembrie 2014, Jo Jo Dan l-a învins la puncte, câştigându-şi dreptul de a deveni challenger la titlul IBF al semimijlociilor deţinut de englezul Kell Brook – l-a depăşit, cumva suprinzător mai ales prin manieră – TKO în repriza a 10-a – pe americanul de origine ghaneză Frederick Lawson. Spun surprinzător, întrucât Lawson era neînvins până la acest meci, mai mult, el având 20 dintre cele 24 de victorii repirtate prin KO. Dar Bizier l-a dominat clar, i-a fost net superior fizic şi a devenit la rîndul lui challenger oficial la titlul deţinut de puternicul Kell Brook. Dacă ne amintim felul în care Brook l-a surclasat pe Jo Jo Dan mi-e greu să cred că Bizier va reuşi mult mai multe în faţa puternicului britanic. Dar şi-a câştigat dreptul de a încerca, de a spera, inclusiv de a lua o mamă bună de bătaie.
De-acum, intrăm, cumva, în ultima turnantă înaintea luptei ”ultimei şanse” pentruLucian Bute de a reveni în prim-planul categoriei super mijlocie. Şi nu oricum, ci luându-şi înapoi centura IBF de la cel carwe, în 28 noiembrie, se va afla în faţa lui pe ringul din Quebec, englezul James DeGale. Ar fi o mare şi nesperată surpriză şi pentru noi, dar şi pentru mulţi specialişti, dar una ce ne-ar dovedi că Lucian a învăţat multe din „coşmarul Froch” de acum trei ani şi jumătate.