Până atunci, rugby-ul era socotit un sport al albilor în Africa de Sud, fotbalul fiind al populației de culoare. La meciurile pe care Springboks – numele echipei de rugby – le disputa pe teren propriu s-a întâmplat nu o dată ca spectatorii de culoare să susțină echipele adverse celei cu care juca formația țării lor – și în filmul ”Invictus” regizat de Clint Eastwood, film dedicat tocmai triumfului echipei de rugby a Africii de Sud la Cupa Mondială din 1995, este redat acest aspect. Ajuns la putere, Nelson Mandela a pledat pentru reconciliere. Și s-a folosit de rugby pentru a-și atinge scopul. ”O echipă, o țară!”, aceasta a fost deviza. Iar la Cupa Mondială de rugby din 1995, găzduită de Africa de Sud, țara de pe ”Continentul Negru” a fost cu adevărat o echipă. După ce sud-africanii au câștigat (15-12) finala cu Noua Zeelandă, Nelson Mandela a pășit pe teren și i-a înmânat trofeul ”William Webb Ellis” lui Francois Pienaar, căpitanul Springboks. Președintele purta tricoul verde al echipei de rugby a Africii de Sud, tricou care până atunci era și un simbol al populației albe. Mandela i-a strâns mâna lui Pienaar, iar miile de spectatori aflați pe stadion, în majoritatea lor albi, au scandat: ”Nelson! Nelson!”. Ceea ce s-a întâmplat atunci e socotit a fi gestul simbolic al reconcilierii. Un gest care l-a făcut și mai respectat pe Nelson Mandela în țara sa, dar și în întreaga lume. Nelson Mandela s-a stins din viață, noaptea aceasta, la 95 de ani. Imediat ce s-a anunțat vestea, pe site-urile federațiilor de rugby din întreaga lume, precum și ale unor cluburi au apărut mesaje în care este evocat rolul jucat de președintele sud-african în sportul cu balonul oval, în dezvoltarea acestuia și în succesul înregistrat de Cupa Mondială din 1995.