Absentă aproape doi ani din circuitul intern și internațional, Simona Gherman-Alexandru a reluat totul de la zero. Și aceasta fiindcă în scrimă, spre deosebire de tenis, nu se ”îngheață” clasamentul în cazul în care o sportivă ia o pauză pentru a deveni mamă, de pildă, așa cum a făcut spadasina bucureșteană. Stelista știe că nu va fi deloc simplu pentru a reveni în Top 10 mondial, dar este optimistă. ”Vreau să trag cât mai bine să ajut echipa să se califice la Jocurile Olimpice de la Rio. Apoi, acolo, vom vedea ce va fi”, spune Simona, care n-a uitat nici acum de ”accidentul” produs la Londra. ”La individual, am pierdut toate trei la o tușă. O singură tușă! Apoi, pe echipe am clacat toate… Cred că am pus singure prea multă presiune pe noi. Înaintea meciului cu Coreea de Sud, am tot vorbit despre cât de bine atacă ele, despre cât de bine se apără. Trebuia să luăm acel meci așa cum o făceam de obicei. Echipa noastră era numărul 1 în lume”.
N-a mai rezistat departe de planșă
Chiar dacă a fost colegă de echipă doar cu Ana Maria Brânză, Simona Gherman-Alexandru s-a integrat rapid în nou lot olimpic feminin de spadă. Își dorea să revină în sala de antrenament. ”Înainte, când eram tot timpul plecată, în cantonamente, la competiții, când mă întorceam vroiam să stau mai mult pe acasă. Soțul meu, Dragoș, chiar îmi spunea că sunt egoistă (râde). Lui îi place foarte mult să călătorească. El vroia să plecăm, iar eu să stau acasă. Apoi, după ce m-am retras, am stat prea mult! Chiar îi spuneam soțului meu că îmi vine tot timpul să-mi fac bagajul. Să plec undeva. Era prea multă liniște în viața meaÎnainte să nasc a fost chiar greu fiindcă nu mai puteam face nici mișcare. Acum, de când m-am întors la scrimă, parcă totul este o plăcere, o relaxare. Nu mai sunt crispată, înverșunată. Sunt relaxată și sper să-mi iasă ce mi-am propus”, spune Simona.
A făcut parte din echipa de aur a României
Cu echipa de spadă a României, Simona Gherman-Alexandru a obținut două titluri mondiale (2010, 2011) și trei europene (2008, 2009, 2011), rezultate deosebite mai ales pe fondul unei concurențe mari. ”La senioare, pe plan internațional, eu am prins greu echipa României din care făceau parte Ana Maria Brânză, Loredana Dinu, Anca Măroiu și Iuliana Măcișanu. Anca și-a rupt mâna și așa am reușit să intru… Nenorocul ei a fost șansa mea. Nu m-am bucurat niciodată de răul altuia. Așa s-a întâmplat”, a mărturisit stelista
În decembrie 2013 a devenit mamă
Viața Simonei Gherman-Alexandru s-a schimbat în decembrie 2013, când a devenit mama unei fetițe, Ioana Teodora. ”Din fericire, am un copil extraordinar de cuminte. Cred că prea cuminte câteodată. Nu știu ce sunt acelea nopți nedormite și plânsete. În acest moment, sunt împlinită din toate punctele de vedere. Mi-am dorit tare mult acest copil”, recunoaște stelista, care apoi amintește de faptul că Anca Măroiu, una dintre fostele ei colege, va naște în august. ”Teoretic, și ea ar avea timp să prindă echipa pentru Rio. Nu știu însă dacă o va face. Nici ea, nici Loredana Dinu”.
A trecut de la floretă la spadă
Născută în București, Simona a descoperit scrima pe când avea 10 ani. A început cu floreta, la Olimpia București, iar după ce a ocupat locul 60 din 61 de concurenți s-a ivit oportunitatea de a trece la spadă. ”Nu se lipea de mine floreta. Antrenoarea s-a supărat pe mine. N-am mai vrut să stau și am venit la Steaua, în sală. Și antrenorul Radu Silaghi m-a primit imediat. M-a trecut la spadă. Am fost la un concurs și am ieșit pe locul 2. Doar că imediat am fost suspendată un an fiindcă Olimpia nu mi-a dat dezlegarea… În ultimul an la copii nu am tras. M-am antrenat doar. A fost greu fiindcă îmi doream să concurez. Nu știu ce motivație a găsit atunci antrenorul meu pentru a mă convinge să nu renunț.
Și nepotul ei s-a apucat de scrimă
Cum nu făcuseră sport de performanță, părinții Simonei au încercat să o convingă că e mai bine să se concentreze pe studiu atunci când era mai mică. ”Până când antrenorul meu le-a spus că am potențial. Apoi s-au bucurat și au fost mândri de reușitele mele. Nu prea vin la competiții. Mama, dacă pierd, începe să plângă. Și i-am spus că e mai bine să stea acasă fiindcă îmi transmite stările ei. Nepoțelul meu s-a apucat de scrimă. Are șapte ani și jumătate. Sper ca o dată cu mine în familia mea să existe o descendență sportivă”, spune Simona cu zâmbetul pe buze.
Nu poate pleca de acasă fără să bea cafea
Simona Gherman-Alexandru mărturisește că nu are superstiții legate de sport. Nu pășește cu dreptul în sala de concurs, de pildă, așa cum o mai fac alți performeri. Recunoaște, însă, că nu poate pleca din casă fără să bea cafea. ”Unii spun că noi doar ne fâțâim pe planșă. Nu este însă deloc așa. În scrimă, pregătirea fizică e foarte importantă. Apoi, concentrarea. Trebuie să dăm totul cât stăm pe planșă. Avem nevoie și de un antrenament mental. Eu, de pildă, înainte de a ajunge în sală stau cu ochii închiși și încep să derulez tot ce am de făcut. Iar în sală încerc să nu mă uit la asalturile care sunt pe lângă mine. Să nu mă încarc foarte mult cu ce este în jurul meu. Mă gândesc doar la drumul meu”.