Fug mai puțin, dar nu asta îi atrage din moment ce există curse pe distanțe mai scurte și la individual.
Ștafetele care se organizează la evenimentele de maraton, de exemplu cele de la Maratonul București, sunt alcătuite din patru persoane.
La Ekiden, un eveniment de alergare foarte important în Japonia, de fapt o cursă de ștafetă pe distanța maratonului, pot fi și șase alergători. Foarte rar, lumea se pune la startul unor asemenea ștafete pentru a bate recorduri mondiale mai mult sau mai puțin oficiale.
Asta pentru că e aproape imposibil să vrei și să poți să fugi sub 1.57.05, timp cu care a fost alergat un maraton în ștafetă de o echipă de kenyeni.
Foarte puțini se pun la start pentru a câștiga aceste ștafete. Mai mult ca sigur, altele sunt motivele pentru care marea majoritate a alergătorilor aleg o cursă în echipă în dauna uneia la individual.
Distanța mai scurtă de parcurs nu e nici ea un motiv prea serios pentru a alege o ștafetă, pentru că de obicei la evenimentele la care ”cursa regină” este maratonul există și alte probe mai scurte, chiar și de 10 kilometri, la individual.
Deci, cei care ar ține neapărat să participe la un eveniment de alergare pe distanță lungă și nu ar putea să alerge cei peste 42 de kilometri sau nu sunt încă pregătiți pentru a o face, ar putea opta fără probleme pentru cursele mai scurte, pe care să le ducă singuri de la start la finiș.
Ștafetele reprezintă de fapt apropierea și întrepătrunderea dintre alergarea ca sport individual și alergarea ca activitate care întărește sau crează legături între oameni.
Este vorba de suport, de ajutor, de susținere din partea coechipierilor, este vorba de a-ți depăși limitele pentru a alerga mai tare pentru că de rezultatul fiecăruia depinde rezultatul final.
De asemenea, înseamnă distracție, pentru că poveștile despre cum s-au desfășurat kilometrii din cursă vor fi sigur expuse la o reuniune ulterioară a echipei, înseamnă prietenii noi, dacă cei care formează o ștafetă nu se cunosc, sau de întărirea legăturilor dintre prienteni, dacă echipa e formată din amici vechi.
Ștafeta este o muncă de echipă, poate și din cauza asta multe sunt formate din colegi de muncă. Un fel de team building în alergare!
Toți coechipierii au același număr cu care aleargă, toți simt un oarecare sentiment de mândrie și trag să reușească cât mai multe pe bucata pe care o au de parcurs, toți știu cum se face schimbarea batonului sau a brățării cu cip.
Ștafeta, deci, necesită o bună comunicare între componenți, o bună strategie de concurs și mult entuziasm. Trebuie făcută din timp ordinea în care se aleargă, văzut cu ce ritm ar trebui ca fiecare să încerce să fugă, unde pe traseu ar trebui să fie încurajat cel care aleargă și de cine etc.
Un lucru e sigur, indiferent de ce se aleargă într-un concurs de ștafetă, indiferent dacă se pleacă de la start cu gândul de a doborî un record mondial, de a câștiga cursa sau doar de a o finaliza.
Un component al unei ștafete nu aleargă pentru succesul lui, aleargă cât poate de tare pentru a ajuta echipa. Rezultatul de la final nu este individual, ci el reprezintă contibuția și efortul fiecăruia.