ComenteazăCelebritățile nu se uită la bani când își cumpără bilete. La categoria „Eleganță”, prețul e de nu mai puțin de 860 de euro. De ce privilegii s-ar bucura beneficiarul unui astfel de bilet? Are locul rezervat în lojă pe toată durata zilei, acces la un spațiu privat retras pe aleile din spatele stadionului, o masă cu preparate alese începând cu ora prânzului, open bar la discreție, un cadou având sigla Roland Garros, acces la stadion pe la intrarea dedicată ofertelor „Premium”.
Spre comparație, un loc „simplu” în lojă, pentru aceleași meciuri, nu costă „decât” 345 de euro.
Tariful dublu se justifică tocmai prin serviciile și facilitățile suplimentare, din afara terenului.
Un spectator care ar fi dispus să investească atât într-un bilet ar dori, fără îndoială, să profite de toate facilitățile care i se oferă – spațiile pentru VIP, mesele, aleile complexului, magazinele, animațiile.
Spectatorul este „canibalizat” însă de diversele firme ale căror unic scop este de a profita pentru a-și face reclamă, scrie presa franceză.
În noul sat turistic, renovat și dus chiar în inima complexului, subiectul este tabu. Mărcile refuză să comunice oficial numărul locurilor pe care le sponsorizează în loje și lista invitaților lor. Sigur că o firmă care are de-a face cu sportul va aduna o clientelă interesată de turneu, numai că multe dintre societățile care dețin loje nici măcar nu au legătură cu sportul.
Mulți dintre invitați spun că preferă să ia masa la restaurant, la prânz, pentru a asista la meciurile de după-amiază. Există, în spațiile private, două restaurante, iar mulți dintre invitați își fac veacul pe-aici și nu mai pun piciorul în tribune. Alții chiar se întorc la serviciu după pauza de masă pe care și-o iau la Roland Garros.
Revolta lui Henri Leconte
Multe meciuri s-au disputat însă cu foarte multe locuri goale. Acest fenomen l-a iritat pe fostul jucător francez de tenis Henri Leconte.
”Sunt, desigur, unii care pleacă la ora 17:00, pentru că au de luat cina în oraș. Omul de afaceri întotdeauna ia masa în oraș, mai ales în timpul turneului Roland Garros”, a spus el, ironic. Fostul finalist de la Roland Garros din 1988 spera că după renovarea Centralului se va inversa amplasarea lojelor, care, în toate celelalte turnee de Grand Slam, sunt amplasate în partea de sus, pentru a-i lăsa pe adevărații pasionați, pe marele public, mai aproape de jucători. Nu s-a întâmplat așa.
Sigur că vor identifica din prima terenul, pentru că el va fi gol. E bătaie de joc, o greșeală enormă”, a replicat Leconte.
Chiar și Wimbledonul, cu străvechile sale tradiții, a sfârșit prin a se adapta acestui fenomen: acolo, jos, nu mai erau cu adevărat loje, ci locuri rezervate partenerilor, așa că le-au dus sus. La fel și la Open-ul Australiei, la fel și la US Open, unde lojele sunt închise cu geamuri, în mijlocul tribunelor, iar jos nu e decât publicul.
Henri Leconte ar dori ca publicul să fie privilegiat cu adevărat: terenul, spune el, este cea mai mare ocazie de a-i vedea pe jucători de aproape. Dacă îl îndepărtăm pe fan de idolul său vom sfârși prin a-l pierde, avertizează fostul tenismen.
Menținerea actualului sistem de loje are în primul rând mize financiare. Și dacă măcar le-am reduce numărul locurilor? au venit unii cu ideea. Nu e sigur că Federația Franceză de Tenis ar fi favorabilă ideii, spune, cu subînțeles, Henri Leconte.
Citește și: Câţi bani primeşte Simona Halep dacă va câştiga turneul de la Roland Garros 2018