O zi cu cer plumburiu la Wimbledon, în care ploaia n-a contenit și a împiedicat disputarea multor jocuri, a avut momentul ei de aur. S-a jucat doar pe ”Central”, unde există acoperiș, și sporadic, printre picături, pe celelalte terenuri.
Personajul central la Londra a fost Marcus Willis. Îl știți, ați auzit despre el. Aflat pe locul 772 ATP, britanicul l-a înfruntat în turul secund pe Roger Federer (17 titluri de Mare Șlem), chiar pe ”Central”. A fost nebunie de meci!
Marcus Willis n-a putut lua mai mult de 7 game-uri: 0-6, 3-6, 4-6, dar nici că i-a păsat! De fapt, nu i-a păsat nimănui cât este scorul! Marcus a primit, la fiecare punct câștigat, standing ovation din partea publicului. Oamenii l-au luat în brațe de cum a apărut în arenă. A avut inclusiv galerie!
Iar după ce Willis a câștigat mingea care i-a adus primul game, făcând scorul general să fie 0-6, 1-1, eroul nostru a exultat cum se poate vedea mai jos!
Cine l-a ajutat pe Marcus să nu renunțe la tenis, la visul de a deveni jucător profesionist, chiar și la 25 de ani? Este vorba despre o fată. Se numește Jennifer Bate, este blondă, are 30 de ani, lucrează ca medic stomatolog și nu era prea fericită, când l-a cunoscut, în februarie, pe Marcus. Are la activ un divorț și un copil din prima căsnicie.
Cei doi s-au cunoscut-o la concertul lui Ellie Goulding. Marcus i-a spus despre probleme lui, iar Jenny l-a luat de după gât și i-a devenit pe loc confident: ”Uite cum facem, te pregătești bine, iar peste câteva luni te prezinți la primul tău turneu. Nu vreau să aud vreun refuz!”. Marcus n-a fost prea convins, chiar s-a speriat, mai ales că a fost luat tare, din prima. Totuși, zis și făcut. Înainte de Wimbledon, Marcus a mers în Turcia, la un concurs de doi bani. Suficient însă cât să-i dea încredere pentru calificările de la Wimbledon (au fost trei tururi teribile), plus o victorie uriașă, în primul tur de pe tabloul principal.
Willis n-a fost toată viața lui un necunoscut. A avut propria-i porție de glorie încă din copilărie/adolescență. La 18 ani, era numărul 15 în lume la juniori. Așadar, talent cu carul. Viața l-a dus însă pe tărâmuri cu nisipuri mișcătoare. Ajunsese să trăiască din predat tenis, aproape ca-și pusese singur între el și tenis particula ”ex”.
În tribună, la meciul cu Federer, Jenny, dar și părinții lui, Jack și Kath, care i-au găzduit acasă pe câțiva dintre amicii lui Marcus, cei cărora le preda tenis până de curând.
În tenis, așa ceva nu este posibil. Să fii pe locul 772 și să ajungi pe tabloul principal la un turneu de Mare Șlem nu s-a mai pomenit. Dar Marcus n-a fost singur. A avut-o tot timpul lângă el pe Jenny! Cea mai frumoasă poveste din istoria tenisului modern!