Momentul fatidic în care a recuperat maşina furată a şefului său, petrecut acum cinci luni, i-a schimbat viaţa. A stat în arest 29 de zile, după care şi-a pierdut slujba şi afacerile. Zmărăndescu ne-a povestit coşmarul prin care a trecut şi cum se descurcă în prezent.

Libertatea: Te aşteptai să treci prin asemenea momente?
Cătălin Zmărăndescu: Cu câteva săptămâni înainte de izbucnirea scandalului, mi-am făcut un tatuaj, după ce am avut un vis într-o seară. Mi-am scris în greacă, pe mâna stângă: „Dumnezeu e singurul meu stăpân, iar copiii mei, singura avere”. Se pare că a fost un semn, pentru că s-a adeverit. Acum Îl am alături de mine doar pe Dumnezeu şi singura mea proprietate sunt nevasta şi copiii! Am pierdut mult la capitolul imagine, am pierdut bani, dar o iau de la zero.


De ce s-a stricat relaţia cu Gigi Becali?
Oameni importanţi şi anchetatori mi-au spus să dau informaţii despre Gigi Becali, ca să scap. Dar am stat cu el o viaţă, am mâncat o pâine albă, nu pot să-l vorbesc de rău, indiferent dacă pe omul ăla îl mai am la suflet sau nu. Dacă Gigi Becali nu ieşea pe post să spună că şi-a recuperat maşina şi să se laude că i-a lăsat pe hoţi să scape, poate nu se întâmpla nimic. Capitolul Steaua şi Becali s-a încheiat pentru mine. Nu mă mai interesează
nimic de Steaua, chiar dacă ţin cu echipa de la 7 ani. O să văd meciurile doar la televizor.

Ai avut de suferit după ce ai scăpat din arest?
Am primit mesaje de ameninţare să-l înfund pe Nea Gigi. Mi-au spus clar: nu va înceta războiul ăsta psihologic cu mine până nu voi spune ceva. Chiar şi unii prieteni primesc ameninţări că le vor fi răpiţi copiii. La Costineşti, unde lucrez acum, trebuie să mă duc în fiecare sâmbătă la Poliţie, ca un criminal sau ca un violator.

Totuşi, eşti acuzat că ai agresat un om.
Dacă aude lumea că l-am bătut pe ăla şi nu i-am lăsat nici un semn, mă fac de ruşine. I-am tras o palmă, pentru că a vrut să scoată un cuţit de o jumătate de metru la mine. Atât. Nu a avut nevoie de nici o secundă de îngrijire medicală. Dacă mă apuc eu să bat pe cineva, îl bag în comă, pentru că sunt antrenat să lupt.

Se spune că eşti vânat de cămătari.
Acest necaz m-a prins cu afacerea neconsolidată, cu datorii la bănci, pentru că investeam în firmă tot profitul. Au apărut vorbe că am datorii la cămătari, dar dacă luam bani de la ei, nu trebuia să las bunuri? Pentru că ăia nu dau bani pe ochi frumoşi. Şi, dacă aveam datorii, nu se plângeau în presă, veneau şi mă scuturau bine. Pur şi simplu, trec printr-un moment greu, mi-am vândut casa din comuna Roşu şi mă mut în Bucureşti, într-un apartament de patru camere.

Cum a fost în arest?
A fost greu. Stăteam într-o cameră de doi metri pe patru, cu două paturi şi un zid gros. De-abia aveam loc să mă întorc. Gigi Becali a stat într-o celulă de vip-uri, eu am stat în celulă cu oameni care au furat ca să nu moară de foame. Mâncare mi-au adus de acasă, iar familia Becali a contribuit cu bani pentru întreţinere în arest. Nu mulţi, dar mi-au ajuns.

Copiii te-au vizitat la închisoare?
Copiii nu au venit în vizită, pentru că nu aveam cum să le explic de ce fusesem arestat. Chiar şi unele rude de-ale soţiei au început să-i vorbească despre „puşcăriaşul
de bărbat-tu”. Am avut o perioadă foarte grea când am ieşit din arest, pentru că simţeam pe chipul şi în vocea cunoscuţilor satisfacţia că mi s-a întâmplat un lucru rău.

Te consideri nevinovat?
Nu am sechestrat pe nimeni. Tipul era liber lângă noi, putea să ţipe, să fugă. L-am dus chiar să caute cheia pe care a aruncat- o pe Dorobanţi, iar acolo era lume multă. De ce nu a ţipat? Nu am luat în viaţa mea nici o amendă. Dacă aş fi pus din nou să aduc maşina proprietarului,
aş face aceeaşi prostie, pentru că eu nu mă consider vinovat. Dar dacă îl calcă pe unul în picioare sau îi taie gâtul în faţa mea, nu mă mai bag, pentru că nu sunt eu cel agresat.

Copiii fac sport
Cătălin Zmărăndescu spune că îşi vede copiii destul de rar, dar că munceşte şi se antrenează
din greu: „Firma de pază, la care era asociată soţia mea, iar eu eram director, am vândut- o. Acum fac naveta la Costineşti, unde lucrez la o societate care se ocupă cu găsirea locaţiilor pentru cazinouri, cluburi, săli de jocuri. Vin acasă la două-trei zile să-mi văd copiii: băiatul de 10 ani, care joacă fotbal, şi fata de 7 ani, care merge la tenis. Vreau să particip la gale de arte marţiale şi pentru asta mă antrenez în fiecare zi”.

 
 

Urmărește-ne pe Google News