Simbolul călătoriei în lumea de dincolo este prezent în visul tău, însă la nivel concret nu ştim dacă şi cum are loc această trecere. Se spune că “lumea de dincolo” este a sufletelor şi a cunoaşterii, dar şi că aceste călătorii se realizează cu vehicule existente în lumea noastră sau că e uşor să treci bariera “dincolo” prin intermediul visului. În visul tău, locul de trecere dintre lumi este strada cu tramvaiele. Mesajul pe care îl primeşti este că nu eşti încă pregătit să cunoşti mai multe. Raportat la realitate, ai putea să analizezi momentul în care ai avut visul şi să afli pentru ce nu erai sau nu eşti încă pregătit.
«Un şarpe mi s-a strecurat sub cămaşă»
Mihaela: Eram într-un loc necunoscut, cu persoane pe care nu le ştiam. Ceea ce m-a şocat în vis a fost faptul că am simţit cum un şarpe s-a strecurat pe sub că-maşa mea, iar eu nu m-am mişcat deloc, de teamă să nu mă atace. Când a ajuns aproape de gât, am simţit că era pe punctul să mă muşte, să mă otrăvească, dar l-am apucat imediat cu mâna dreaptă de cap. Se zbătea şi l-am aruncat jos, apoi am început să-l lovesc cu un obiect, până când l-am omorât.
Pentru tine, în vis, nu sunt importante locul şi persoanele, deoarece nu ţii minte aceste amănunte, ci doar şarpele. Simbolistica lui este destul de largă, începând de la energia instinctuală, întunecată, până la cea spirituală, luminoasă, plină de înţelepciune. Ceea ce reprezintă strict pentru tine şarpele doar tu poţi descifra. În vis, atitudinea ta este aceea de a lăsa şarpele să se strecoare pe sub cămaşă. Ai fi putut să-l opreşti şi să-l zdrobeşti de la început, însă nu ai făcut-o. Abia când a fost pe punctul să te muşte ai intervenit, pentru că exista pericolul să mori otrăvită. Această atitudine poate ilustra modul tău de acţiune sau te poate avertiza asupra unui aspect pe care acum tu nu îl evaluezi ca fiind periculos.
«Valul devastator a dispărut»
Iulian: Se făcea că vine apocalipsa, ca un val distrugător. Toată lumea îşi punea speranţa în mine, să mă urc pe o schelă înaltă şi să iau o cruce de sticlă albă, de mărimea unui cuţit de bucătărie, şi să o înfig în mijlocul unui cerc desenat pe pământ, pentru a opri distrugerea lumii. Am reuşit să fac asta, susţinut de toţi ceilalţi. Am coborât cu crucea în mână, am mers repede la acel cerc şi în timp ce vedeam valul venind spre noi, am ridicat crucea în sus şi, cu o forţă de care eram şi eu uimit, am înfipt- o în mijlocul cercului. Aproape imediat, valul devastator a dispărut ca prin farmec.
O persoană iese din mulţime şi se manifestă eroic atât datorită potenţialului de care dispune, cât şi din nevoia de a fi salvat sau de a se salva. Eroul are, de asemenea, impulsul inconştient de a se arunca în “vâltoarea” luptei, din dorinţa şi nevoia nesatisfăcute de a fi apreciat şi iubit. La fel se întâmplă în basme, legende sau filme: eroul este iniţial respins şi lipsit de apreciere. La o scară mai mică, în realitate, se întâmplă cam acelaşi lucru atunci când ne lansăm în acţiuni care au ca scop salvarea sau protejarea altora, din dorinţa de a ieşi în evidenţă, de a fi apreciaţi şi iubiţi.