Nu poate merge, dar face picturi impresionante

Pe lângă aptitudinile artistice, elevii cu deficienţe de la Liceul de Artă „Marin Sorescu” au rezultate remarcabile şi la carte. „Copiii aceştia au numai note de 9 şi 10. Am realizat pentru ei un program ce vizează acomodarea lor cu învăţământul şi cu şcoala normală. Şi părinţii lor ne ajută”, ne spune Antoaneta Dobrescu (foto), directoa­rea şcolii. Liceul de Artă „Marin Sorescu” din Craiova este considerat una dintre cele mai reprezentative in­stituţii de învăţământ în domeniul artei din Oltenia.

Nu poate merge, dar face picturi impresionante

Bogdan Bobârnac, elev în clasa a V-a, are vocaţie pentru de­sen, dar suferă de distrofie musculară progresivă. Boala îi afectează inclusiv muşchii vorbi­rii. „Nu se poate ţine pe picioare şi, atunci când dă lucrare, are nevoie de un coleg sau profesor care să-i scrie lucrarea, după dic­tarea lui.

Cu toate astea, desenează foarte frumos, stă în băncuţe speciale şi în atelier şi face picturi impresionante! Părinţii lui sunt medici şi a fost dus la mai multe spitale. E dureros să vezi cum un elev atât de talentat cum este Bogdan şi cu rezultate deo­sebite şi la învăţătură are un ase­menea destin. Mama lui se o­cu­pă foarte mult de băiat”, spune diriginta lui, Angela Ene.

Recomandări

Agamiță Dandanache, varianta 2024. PNL și PSD continuă tradiția impunerii de oameni de la centru în teritoriu

Abia se deplasează, dar e creatoare de modă

Andrada Oprea, de la a IX-a C, secţia creaţie vestimentară, are parapareză spastică, afecţiune ce o împiedică să meargă precum un copil normal, dar nu şi să viseze, să picteze şi să inventeze haine demne de Italia.

„Mi-a plăcut dintotdeauna să pictez şi am ales creaţia vestimentară, pentru că îmi place foar­te mult moda. Mi-aş dori să urmez facultatea la Milano, capitala modei, ca să ajung crea­toa­­re de modă. De la noi, îmi plac creaţiile lui Cătălin Botezatu”, ne povesteşte Andrada.

Nu aude, dar e maestră în pictură

Prietenă foarte apropiată de-a Oanei, Alexandra Pănculescu e şi ea foarte talentată. N-a auzit în viaţa ei cum sună o simfonie, suferind de surditate bilate­rală profundă, dar soarta i-a dăruit, parcă la schimb, putere asu­pra culorilor.

„M-am apucat de pictură de la şap­te sau opt ani. Am avut expoziţii mereu, la şcoală, iar desenele mele au apărut în multe reviste. Am obţinut şi premii la concursuri organizate în Braşov şi Tulcea. Fac şi sculptură ceramică”, ne povesteşte Alexandra, ajutată de Mihaela Solomon.

Suferă de nanism, dar sculptează

Pe Andra Iacov, elevă în clasa a VIII-a, am întâlnit-o în atelierul de sculptură al şcolii, aşezată la măsuţa sa de lucru. Deşi are 13 ani, ea pare o şcolăriţă din clasele primare, din cauza înălţimii de 60 de centimetri.

Recomandări

Babadag, oraşul nunţilor între copii. Explicaţia autorităţilor care nu intervin: „comunitatea e una închisă şi deseori refuză a comunica în limba română”

„Nu mă deranjează statura mea, iar colegii mă ajută mereu la nevoie”, mărturiseşte fata, care suferă de nanism hipofizar (sindrom ce se manifestă prin nedezvoltarea normală a corpului, fără a afecta însă intelectul).

Are probleme cu vederea, dar face grafică

Oana Mârza, de 17 ani, este elevă în clasa a XI-a, secţia Arte plastice, specializare sculptură ce­ramică. Îi place să facă şi grafică. „Suferă de surdocecitate, boală care se manifestă prin surditate congenitală şi retinopatie pigmentară.

Pe parcurs i se îngustează câmpul vizual”, explică profesoara Mihaela Filimon. „Ador lucrările lui Claude Monet”, ne explică Oana, ges­ticulând, pentru a fi tradusă în cuvinte de profesoara Alexandra Cleuanţă. „Într-o lucrare, Oana şi-a pictat, practic, viaţa: un ochi în centru şi ea în pătuţ, când era copil”, ne spune dascălul.

Urmărește-ne pe Google News