Rareș are 37 de ani și e un om căruia nu îi place să stea în loc. O spune chiar el, angajat cu normă întreagă la o corporație și fotograf recunoscut pe străzile Sibiului, dar și în publicații internaționale cum ar fi The Guardian.
Rareș cochetează cu fotografia de multă vreme, dar în ultimii șase ani s-a pus serios pe treabă. Asta „cu ajutorul” barului său, care a dat faliment, dar și al unui „șut în fund” din partea unui prieten apropiat.
De la bal, la fotografie
Rareș a deschis, în 2008, un bar, dar a dat faliment 5 ani mai târziu. Jobul de la corporație încă exista și îi putea aduce o pâine, dar nu îi hrănea și sufletul. Atunci a avut o mică criză existențială, „eu ce naiba fac acum?!”.
Răspunsul i-a venit de la un bun prieten, care îi tot împrumuta aparatul foto și edita fotografiile făcute de Rareș.
„Auzi, da pune și tu mâna pe aparat că eu nu mai am timp să îți tot editez pozele. Apucă-te serios de treabă”, i-a spus atunci Moga, unul dintre cei mai buni prieteni ai săi.
Și s-a apucat. O fotografie azi, două mâine. Cadru după cadru, provocare după provocare. Pasul spre proiectul 1000 de portrete într-o lună a fost aproape firesc.
„Când te gândești prea mult, te încurci în detalii”
Într-o seară de sfârșit de octombrie, după o zi lungă de birou, Rareș și-a lansat o provocare: 1000 de portrete făcute într-o lună, care să arate ce e mai bun în oameni.
De trei ani încoace, trage poze la foc automat toată luna noiembrie.
Nu mi-a plăcut să arăt prin fotografie ceva negativ
Rareș Helici:
Sibian liniștit, Rareș s-a gândit la un sistem prin care oamenii să vină la el să pozeze, nu să îi aleargă el pe stradă ori să se bage în sufletul lor cu aparatul de fotografiat. A anunțat pe Facebook că, pe tot parcursul lunii noiembrie, se află, într-un anumit interval orar, în Piața Mică din Sibiu.
„Nu mi-a plăcut niciodată să arăt prin fotografie ceva negativ. Sau să arăt un defect al unui om. Să pozez pe stradă un om când se șterge la nas sau e plin de muștar de la un hotdog”, spune Rareș.
Portretele tale sunt alb-negru, dar ele sunt pline de culoare.
Comentariu lăsat pe pagina de Facebook a lui Rareș Helici
Bunicul lui Rareș a fost și el fotograf. După moartea acestuia, nepotul a moștenit toată aparatura și filmele vechi. Și de atunci i s-a strecurat în suflet iubirea pentru fotografia alb-negru.
„Portretul alb-negru exprimă mai bine personalitatea. Mă lasă să văd în sufletul omului”, afirmă Rareș.
„Un fotograf al democrației”
Deși portretele îi sunt mai aproape de suflet, fotograful s-a făcut remarcat surprinzând instantanee de la unele proteste.
„Un fotograf al democrației”, acesta este titlulatura primită de Rareș după ce a devenit, neoficial, fotograful mișcării „Vă Vedem din Sibiu”.
Mișcarea a început pe 12 decembrie 2017 ca o formă alternativă de protest la adresa schimbărilor în justiție promovate și implementate de Partidul Social Democrat. Tot de atunci, Rareș a fost printre fotografii care au surprins evenimentele pe film.
În fiecare zi, de la zeci până la sute de oameni, se strângeau la ora 12:00, pentru 15 minute, în fața sediului PSD din Sibiu.
Ce i-a rămas în minte fotografului a fost liniștea. „Mi-a plăcut că era genul de protest unde omul își exprima nemulțumirea prin liniște. Nu prin scandări, nu prin înjurături”.
De multe ori, liniștea doare mult mai tare decât o înjurătură. Pentru că unui om care tace și doar stă și se uită la tine, nu ai ce să-i faci.
Rareș Helici, fotograful 1000 portraits și Vă Vedem din Sibiu:
Fotografiile lui Rareș de la protest au fost preluate atât de publicații naționale, cât și de cele internaționale.
„De multe ori au preluat poze fără să dea credite. E o satisfacție pentru mine că îmi e apreciată munca. Indiferent dacă lumea știe că e fotografia mea sau nu”, spune Rareș Helici.
„Tăntici”, realitate virtuală și ziarul The Guardian
Cea mai recentă apariție a fotografului pe scena internațională a fost anul acesta, pe 23 octombrie. Într-o fugă de la birou către un eveniment a descoperit, în Piața Mare din Sibiu, patru „tăntici”, așa cum îi place să le alinte, care experimentau realitatea virtuală.
„Când am văzut asta, am rămas mască. Am scos telefonul și pac, poza. Fotografia apărută în The Guardian e făcută cu telefonul”, își amintește Rareș.
„Am aflat mai târziu că respectivele doamne vedeau un film cu băștinași din Amazonia. Le tot auzeam, uite dragă, ăsta care vine spre noi, e drăguț! Eu credeam că mă văd și pe mine prin ochelarii ăia și mă laudă, dar nu, ele vorbeau despre băștinași”, continuă Rareș râzând.
101 ani de la Marea Unire pentru omul celor 1000 de portrete din luna noiembrie
Fotograful întâmpină Ziua Națională a României muncind. Editarea a 1000 de portrete înseamnă seri care se transformă în dimineți. N-are neapărat o urare, ci o dorință pentru cum ar trebui să fie țara.
VEZI GALERIA FOTOPOZA 1 / 13România pentru mine înseamnă oamenii ei. Oamenilor le-aș dori să se iubească mai mult între ei. Să fie mai răbdători și să aibă mai multă înțelegere.
Rareș Helici, fotograful 1000 portraits și Vă Vedem din Sibiu:
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro