Daca ar fi cumparat carti din prima secunda a existentei sale, ca sa adune toate cartile pe care le are in acest moment, Liviu Lazar ar fi trebuit sa achizitioneze, zilnic, 4 volume! Iar un cititor inrait ar avea nevoie de aproximativ 250 de ani ca sa parcurga toate volumele clujeanului, asta in varianta in care ar citi o carte pe zi!
Cand incepe sa vorbeasca despre ele, fata i se lumineaza brusc si gesturile ii devin patimase. Le-a indragit toata viata si spune ca, daca ar putea, le-ar lua cu el si dincolo de mormant. Multi nu reusesc sa il inteleaga si il intreaba, sincer nedumeriti, de ce a bagat atata amar de bani in hartoage. Fiindca preferatele lui Liviu Lazar au fost si vor ramane cartile. „Era pe la inceputul anului 1940. Intr-o dimineata, a venit la noi acasa un ofiter insotit de cativa soldati si ne-a aratat un ordin de expulzare. Termenii erau foarte clari. Pana seara trebuia sa plecam din oras. N-am avut de ales si ne-am mutat la Deva”, isi aminteste clujeanul Liviu Lazar, in varsta de 69 de ani. Pentru adolescentul de atunci, descendent al unei vechi familii de avocati, frecventarea bibliotecilor a fost una dintre putinele „distractii” pe care i le putea oferi Deva acelor vremuri tulburi. Asa a ajuns sa-si petreaca majoritatea timpului printre carti si sa-si doreasca sa aiba cat mai multe in jurul lui. „Cum faceam rost de ceva bani, mergeam la librarie sau la anticariat si-mi cumparam cat de multe carti imi dadea mana”, marturiseste Liviu Lazar.
In 1944, dupa 4 ani de „exil”, a revenit cu familia in orasul sau natal. Daca, la plecare, avusese doar cateva lucruri personale, la intoarcere, printre bagajele sale existau si cateva sute de carti. „Am gasit casa goala. Nu mai era nimic inauntru. A trebuit sa luam totul de la zero”, povesteste el. Proaspat absolvent de liceu, s-a inscris la Facultatea de Drept, pe care a absolvit-o 4 ani mai tarziu. De atunci, intre doua procese, de cate ori a avut timp liber, a colindat cu asiduitate librariile si anticariatele: „Am cumparat zinic cel putin 5-6 carti. Dupa ce m-am casatorit, sotia ma mai trimitea la piata sau prin magazine sa cumpar de mancare. Eu nu rezistam tentatiei, intram in vreo librarie si ma intorceam acasa cu o sacosa plina cu carti”.
De-a lungul anilor, perete dupa perete, camera dupa camera, casa avocatului s-a umplut, de sus pana jos, cu mii si mii de volume. Sunt peste tot. Cand nu au mai incaput in casa, a mutat o parte in pivnita. Dupa ce si subsolul a devenit neincapator, si-a dus cartile de specialitate la cabinet. „Am aproximativ 83.000 de volume. Literatura, istorie, filosofie, arta, carti de calatorie, religioase, dictionare. Sunt din toate domeniile si stiu unde se afla orice titlu. In plus, mai am 15.000 de lucrari juridice, de stricta specialitate”, explica Liviu Lazar. Singura sa dezamagire e ca nici fiica sa, casatorita in Italia, nici nepoata in varsta de 13 ani nu i-au mostenit patima pentru lectura. De aceea, se mai intreaba, din cand in cand, ce se va intampla cu comoara pe care a adunat-o. Inca nu a gasit raspuns, dar un lucru e sigur. Va continua sa cumpere carti si sa citeasca, fiindca nimic nu-l face mai fericit. „Nu m-am laudat niciodata cu biblioteca mea. Chiar si acum am multi colegi care nu stiu nimic despre cartile mele. Pentru mine, cartile nu au fost niciodata obiecte de colectie. Le-am cumparat doar pe cele din care am crezut ca voi invata ceva. O zi in care nu citesc cate 5-6 ore este una pierduta”, spune cu modestie avocatul clujean.
O alta mare pasiune a lui Liviu Lazar este muzica clasica. In peste 45 de ani, el a colectionat aproximativ 15.000 de discuri de vinilin. „Am strans creatiile tuturor marilor compozitori. Sunt cazuri in care o simfonie de Beethoven, sa spunem, o am in cateva zeci, daca nu chiar sute de interpretari. De la dirijori si interpreti celebri pana la tineri debutanti ramasi necunoscuti”, spune Liviu Lazar.
Multi clujeni si-l mai amintesc pe Liviu Lazar din 1990, cand a fost membru in Consiliul Provizoriu de Uniune Nationala (CPUN), primul organ de tip legislativ de dupa revolutie, ale carui dezbateri erau urmarite la televizor pana tarziu in noapte. Dupa dizolvarea CPUN-ului, avocatul a renuntat la politica, fiind convins ca nu e decat pura demagogie.
Printre clientii sai s-au aflat si cateva personaje controversate. Unul dintre cele mai cunoscute nume este cel al lui Vasile Gheorghe, poreclit Gigi Kent. Acum 5 ani, acesta a fost trimis in judecata pentru contrabanda cu tigari. In 1997, Judecatoria din Focsani l-a condamnat la 4 ani de inchisoare.
Pentru a face o comparatie cu fondul de carte adunat de Liviu Lazar, Biblioteca Judeteana „Octavian Goga” detinea, la sfarsitul anului 1998, peste 127.000 de titluri, grupate in peste 618.000 de volume. Biblioteca Centrala Universitara „Lucian Blaga” are, la aceasta ora, circa 4 milioane de volume. La cei 69 de ani ai sai (ceea ce inseamna 25.185 de zile) avocatul clujean ar fi trebuit sa cumpere zilnic macar 3-4 carti (mai exact 3,8/zi), pentru a ajunge la „performanta” actuala.

 
 

Urmărește-ne pe Google News