Titanic, căci despre el este vorba, a plecat spre New York pe 10 aprilie 1912, la orele 12,00, din portul Southampton, cu intenția de a cuceri pentru Anglia distincția „Cordonul Albastru”, pentru cea mai rapidă călătorie cu vaporul peste Atlantic. Avea la bord nu mai puţin de 2.224 de persoane, dintre care 325 erau cazate la Clasa I, 285 la Clasa II și 706 la Clasa III. Echipajul număra 908 persoane.
După doar 5 zile în larg, pe14 aprilie 1912, la ora 23.40, cei care erau de veghe le-au transmis ofiţerilor un mesaj: „Aisberg drept în față”. Secundul Murdoch a avut la dispoziție mai puțin de un minut pentru a reacționa. El a decis să oprească imediat vasul și să îl deplaseze înapoi, cu toată viteza. Astfel, a reușit să evite coliziunea frontală, însă nu a reușit să oprească vasul complet, iar prora s-a izbit de aisberg.
După două ore și 40 de minute de la impact, vaporul s-a rupt în două, pe mijloc, și s-a scufundat, la aproape 1.600 de kilometri de destinația finală. Doar 712 persoane au supravieţuit, restul de 1.496 găsindu- şi sfârşitul în apele îngheţate ale Atlanticului.
Odată cu scufundarea Titanicului normele de securitate s-au înăsprit, iar bărcile de salvare s-au înmulţit pe vapoarele de croazieră. Titanicul a fost prevăzut cu 32 de bărci de salvare, dar pentru că posibilitatea unui naufragiu era exclusă, numărul lor a fost redus la 20. Mai mult decât atât, s-a renunțat și la rachetele de semnalizare pentru pericol, deoarece au fost considerate inutile.