Comentează11 septembrie. O zi banala de toamna. Una din acelea in care vacanta ne mai staruie inca in minte. Una din acelea lenese, in care timpul se scurge agale. Tot ce puteam spune despre 11 septembrie s-a schimbat din 2001 incoace. 11 septembrie a devenit una din cele mai cumplite zile traite de multi dintre noi; chiar daca n-avem nici o ruda in America, chiar daca nici un prieten nu s-a nimerit la New York in ziua fatidica, chiar daca am privit totul la televizor ca pe un urias scenariu tragic. De cate ori imi amintesc imaginile turnurilor fumegande prinzand a se prabusi cu zgomot infernal, am o strangere de inima. Si voi avea cat voi trai. Vom comemora de acum inainte ziua de 11 septembrie generatie de generatie. Ea va intra, de fapt a intrat deja, in calendarul datelor importante ale omenirii.
Cati oameni din lumea larga stiu ca 1 decembrie e Ziua Nationala a Romaniei? Cu siguranta insa stiu ce e 11 septembrie. Asa cum stiu de 4 iulie, ziua cea mai importanta a Americii, sau de 14 iulie, caderea Bastiliei, ziua nasterii Frantei moderne. Ce-am invatat in acesti doi ani scursi de la 11 septembrie 2001? Ei, aici e aici. Fiecare va raspunde la aceasta intrebare altfel, in functie de propriile convingeri, de sentimente – de iubire, de ura… Unii vor spune ca arabii-s de vina. Altii ii vor blama pe americani. Eu, unul, am invatat un singur lucru: privind retrospectiv sunt convins ca violenta naste violenta. E deja o lege a firii. Aproape ca nici nu mai conteaza cine a fost de vina. Cine a ridicat primul piatra.
Daca nu credeti, uitati-va ce se-ntampla in Afganistan. In Irak. In Orientul Mijlociu. Si, din pacate, am mai invatat un lucru. In loc sa devina doar o lectie a istoriei, un 11 septembrie se poate repeta in orice moment. Tocmai pentru ca violenta naste doar violenta.