ComenteazăEclipsa de soare a fost vizibilă în Europa pe o diagonală lată de aproape 100 de kilometri ce a pornit din nord-vestul continentului până în sud-estul acestuia, traversând Anglia, Franţa, Germania, Ungaria, ţările din fosta Iugoslavie, România, Bulgaria şi Turcia. Fenomenul începuse în nordul Atlanticului, la răsăritul soarelui, la 700 kilometri est de New York, traversând apoi oceanul până în sud-vestul Canalului Mânecii. Fenomenul s-a încheiat după ce fâşia mai traversase zone din Siria, Irak, Iran, Pakistan şi India. Traiectoria umbrei lunii a părăsit Pământul în Golful Bengal, la apusul soarelui. România a fost punctul de maximă vizibilitate a eclipsei în Europa, mai ales că la noi în ţară a fost cea mai largă bandă de totalitate, 112 kilometri. Bucureştiul a fost singura capitală europeană situată pe linia centrală a benzii de totalitate şi s-a aflat în zona de maximum la 14:07, ora locală. Pentru vizualizarea mai bună a fenomenului, s-au comercializat ochelari speciali, din carton. În ţară, emulaţia a fost ca şi eclipsa, totală. Banca Naţională chiar a emis monede şi bancnote care au marcat momentul, iar oamenii şi-au luat zile libere şi s-au dus în zonele despre care s-a spus că eclipsa va putea fi văzută perfect.
Următoarea eclipsă, în 2236
Cele mai bune puncte de observaţie au fost cele turistice: Munţii Parâng şi Retezat, Valea Oltului, la Mangalia, Bucureşti, Arad şi Timişoara. De altfel, pe teritoriul României s-a produs cea mai mare acoperire a Soarelui, de 103%, umbra Lunii acoperind astfel o zonă puţin mai mare decât discul solar. Tot la noi în ţară s-a înregistrat şi cea mai mare înălţime a Soarelui în timpul eclipsei, 59 de grade. Aşadar, condiţiile au fost excelente. Nu la fel se întâmplase cu 38 de ani în urmă, la 15 februarie 1961, când se petrecuse precedenta eclipsă totală de soare ce se anunţase că va fi vizibilă şi în România. Atunci, fâşia de umbră ce traversase ţara a fost mai scurtă, pe direcţia Zimnicea-Bucureşti-Constanţa, dar nu a putut fi observată nici de populaţie şi nici măcar de astronomii profesionişti, din cauză că s-a înnorat şi a plouat. Eclipsa totală din 1999 a fost una dintre cele mai scurte din istorie, soarele fiind acoperit de lună timp de două minute şi 23 de secunde. Teoretic, durata maximă a unei eclipse de soare poate să fie de 7 minute şi 32 de secunde, neatinsă vreodată. Cea mai lungă eclipsă de până acum s-a înregistrat în anul 363, la 27 iunie, şi a ţinut 7 minute şi 24 de secunde. Pe baza calculelor, astronomii spun că la 16 lulie 2186 se va înregistra cea mai întinsă eclipsă totală din istorie, 7 minute şi 29 de secunde. Astronomii au calculat că următoare eclipsă totală de soare ce va putea fi urmărită din ţara noastră se va petrece peste 224 ani, la 6 mai 2236.