”Pentru că nu au mai fost bani de cercetare nu s-a mai putut face selecția conservativă, iar odată cu aceasta s-au scos din circuit foarte multe soiuri valoroase. Străinii au profitat de acest vid și au adus pe piață mai multe soiuri care sunt mult sub ale noastre din punct de vedere al materialului genetic, dar cu o prezentare mult mai atractivă”, ne-a declarat dr. Inginer Costel Vânătoru, cercetător în cadrul Stațiunii de Cercetare Legumicole Buzău.

Acum fermierii români și-au adus aminte de gustul de altă dată, de aromele pe care le aveau legumele noastre.

”Este foarte trist că nu avem un program de conservare a patrimoniului autohton. Noi am pierdut foarte mult material genetic, soiuri valoroase, care altă dată ocupau suprafețe mari din agricultură. Mai grav este că în țară nu le mai găsim de loc. Ele sunt conservate în băncile de gene din străinătate”, a mai spus cercetătorul.

Soiuri de legume, pierdute

Chiar de curând, Stațiunea de Cercetare Legumicole Buzău a adus de la o bancă de gene din Statele Unite ale Americii soiul numit Ceapa de Buzău care nu se mai găsea în România de ani buni de zile. Autoritățile de acolo au trimis cercetătorului român 50 de semințe din acest soi pe care acum, acesta se chinuie să le valorifice în așa fel încât se perpetueze din nou Ceapa de Buzău.

România pierde foarte mulți bani când vine vorba de aducerea acestor semințe din afară. Și dacă ne referim numai la tomatele timpurii, care se cultivă în spațiile protejate, din țara noastră pleacă anual cam 30-35 de milioane de euro prin firmele străine de la cultivatorii noștri.

„Spre exemplu, gramul de semințe de tomată hibridă este la fel de valoros precum cel de aur, iar aici mă refer la gramul de semințe de calitate medie sau chiar slabă”, ne-a mai spus Vânătoru. Deși fermierii noștri cred că aceste semințe venite din import sunt mai bune, ele nu au fost testate în condițiile noastre pedo-climatice pentru a le vedea adevăratul potențial. Așa se face că fermierii români, neîntregistrând rezultatele scontate se aleg cu pierderi financiare.

Pirații semințelor

Așa-zișii pirați ai semințelor de pe piața noatră valorifică un produs depreciat din punct de vedere genetic, produs ce ar putea să bage în faliment fermierii care nu știu ce cumpără. „Mai trist este că astfel de semințe se aduc din import și sunt ambalate la noi și se vând ca fiind soiuri autohtone. Noi aici la stațiune de cercetare ne lovim de astfel de cazuri, le găsim chiar și în supermarketuri. Sămânța de Varză de Buzău este un astfel de produs. La fel și Tomatele de Buzău. Sunt piratate pentru că noi nu am dat acordul de utilizare nici unei firme. Ne întrebăm de unde sunt, cum le multiplică și le ambalează. Ne-am lupta cu ei, dar nu avem bani nici măcar de cercetare darămite să ne mai luptăm cu ei și prin tribunale ani de zile”, a mai spus cercetătorul.

Potrivit lui, aceste creații nu sunt ale stațiunii, ci ale statului român care este responsabil pentru că nu se iau măsuri în cazul acestor piratări, mai ales că este un caz care ține de siguranța alimentară a unei țări.

Pierderi uriașe pentru România

Vânătoru a făcut o analiză bazându-se pe cifrele pe care le avea România în anul 1958, an în care am avut publicat un catalog al soiurilor autohtone. „Peste 90% din creațiile care erau înmatriculate, omologate și brevetate în România au dispărut în ziua de astăzi, deci sunt sute de creații biologice care nu mai sunt în cultură”, a mai spus omul de știință.

Danubiana și Tomatele Țigănești

Așa se face că la vinete am pierdut Vinetele Bucureștene și Danubiana. Acestea două erau soiuri cu un material genetic foarte bun, adică aveau o rezistență mare la diferențe de temperatură și multe alte caracteristici de acest gen. „Acum nu se mai găsesc în România, dar le-am găsit la o bancă de gene din Germania. La fel, mă gândesc la tomatele Bizon, Aurora și tomatele Țigănești care altădată erau cultivate în România și erau apreciate pentru gust și pentru aroma deosebite. Nici acestea nu mai sunt în România, dar se pot găsi tot în Germania la banca de gene”, spune inginerul. Și asta pentru că germanii au știut ce potențial au aceste legume, noi nu am reușit să vedem acest lucru.

Exemplele acestea pot continua la nesfârșit pentru fiecare gen de legumă și ce este mai trist, spune Vânătoru, este că ele au fost înlocuite cu soiuri net inferioare. „Soiurile acestea sunt poate superioare din punct de vedere al felului în care arată, dar nu și din cel alimentar. Atunci când ne gândim la legume, ne gândim la aliment dar și la medicament pentru că ele sunt izvor de sănătate”, afirmă omul de cercetare.

Legumele imporate, legume pericol

”Din păcate aceste legume importate, eu le-aș putea numi legume pericol pentru că nu avem în spatele lor trasabilitatea producției. Nu știm cum au fost obținute aceste legume, ce tehnologie s-a folosit pentru cultivarea lor, ce fel de tratament s-a folosit la ele”, a mai spus Vânătoru.

Majoritatea legumelor care sunt aduse la noi în țară nu au fost crescute pe sol, ci în sisteme de cultivare ultraintensive pentru a putea crea o cultură foarte mare. Așa se face că în România, culturile naturale făcute în spații protejate (cultivarea tradițională pe sol) nu dau o producție mai mare de 35-40 de tone la hectar, în timp ce în afară, sistemele ultraintensive (pe vată minerală hrănit cu perfuzie la rădăcină) depășesc la producție 1.000 de tone, iar aici vorbim de tomate.

Din acest motiv, spre exemplu, o tomată naturală nu rezistă mai mult de 5-6 zile, în timp ce una din import este făcută să reziste și 6 luni. „Așa sunt scoși din piață producătorii noștri, pentru că având producții mici, nu au nici un cuvânt de spus. Noi nu avem capacitatea să controlăm piața”, a spus cercetătorul.

Agricultura se face cu banii în pământ și cu ochii spre cer

Dacă ar fi să ne referim la economia de piață din agricultură, noi ne afăm în zona tribală, este de părere Vânătoru. Nici legea etichetării nu se repectă și asta pentru că foarte multe dintre legumele care se vând acum și se spune că sunt românești nu sunt. Iar pentru a ne da seama de acest lucru va trebui să ne uităm la calendarul lor de maturare. „Spre exemplu, tomatele românești acum nu au apărut, iar cine spune că există, minte. Ca să ai acum roșii românești ar fi trebui ca acestea să fie produse în spații protejate încălzite, iar acestea sunt foarte mici în România, infime, dacă ne raportăm la câte astfel de produse se vând la noi. La castraveți au apărut deja primele producții”, a afirmat cercetătorul.

Potrivit lui, dacă altădată exportam cantități foarte mari de legume și străinii era invidioși pe noi, acum am ajuns piață de desfacere pentru niște produse foarte slab calitative care nu au nici un gust.

 

 

Vezi rezultatele alegerilor prezidențiale – turul 1 și află când este turul al doilea al votului pentru președinție!
 

Urmărește-ne pe Google News