15 ani de la moartea „Prințului Tom”

Tomozei, care s-a născut la 29 aprilie 1936, la București, a urmat cursurile Școlii de literatură ”Mihai Eminescu”, unde i-a avut colegi, printre alții, pe Nicolae Labiș și pe Fănuș Neagu.  A intrat în presa scrisă la 18 ani, iar la 21 de ani, în 1957, a debutat în lumea literară cu volumul ”Pasărea albastră”. Prieten în adolescență cu Labiș, decedat prematur și în condiții suspecte în 1956, Tomozei i-a consacrat acestuia  o biografie, numită ”Urmele poetului Labiș” (1985). Celălalt mare prieten al lui Tomozei a fost Nichita Stănescu. Într-un serial publicat acum câțiva ani în ”Academia Cațavencu”, dedicat memoriei lui Nichita, scriitorul Ștefan Agopian îl evoca și pe Tomozei. Acesta primea în dar de la Nichita nenumărate monede și statuete pe care Stănescu le achiziționa la prețuri astronomice, convins că sunt piese rare. ”Nichita îi zicea , ca să mai atenueze faptul că prietenul lui era copil din flori. Asa se face ca nostru, un bărbat frumos care rupea inimile doamnelor mai slabe de înger, a ajuns să aibă cea mai mare colecție de monede false din România”, scria Agopian.

I-a vândut o statuetă falsă lui Nichita

”Adevărul e că Nichita avea o adevărată slăbiciune pentru Tomozei, iar acesta, e drept că nu foarte des, profita de prietenia cu Nichita”, își amintește Agopian. ”Într-o seară, Nichita m-a sunat și m-a rugat să trec pe la el ca să-mi arate o achiziție absolut uluitoare. Uluitoarea achiziție era o statuetă de bronz patinat de vreo 20 de centimetri care reprezenta o balerină făcând o piruetă și pe care, numai cu multă îngăduință, o puteai considera aparținând curentului Art Nouveau. Avea și soacră-mea una la fel. Ce zici, bre?, m-a întrebat Nichita, cu o figură fericită. N-am apucat să-i răspund, că a continuat: A fost dezgropată la Histria și cu chiu, cu vai am reușit s-o cumpăr!. Dăduse 15.000 de lei pe ea și i-o vânduse Tomozei împreună cu povestea cu Histria și cu arta romană târzie. I-am explicat ce și cum și l-am rugat să ceară banii înapoi, că-i dau eu una la fel, pe gratis. Lasă, bre, a zis el, că Tom avea nevoie de bani ca să plătească un chiuretaj, nu pot să-i cer banii înapoi, c-am pățit-o și eu de câteva ori și știu cum este“. În sfârșit, la o finală trecere în revistă a destinului celor ce au compus universul lui Nichita, Agopian scria despre Tomozei: ”A murit în 1997, la 61 de ani, în urma unui atac cerebral. A băut moderat şi nu era fumător. Astăzi e complet uitat ca poet”.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro