Comentează- Urmărește LIVETEXT Alegerile din Turcia: Erdogan sau Kilicdaroglu? Peste 60 de milioane de turci, chemați la urne să-și aleagă președintele
În urmă cu cinci ani, Erdogan a devenit cel mai longeviv lider al Turciei, depășindu-l chiar și pe fondatorul țării Mustafa Kemal Ataturk, scrie Al Jazeera. Cu 57 de ani de carieră politică în spate, acesta se promovează și astăzi cu o serie de reforme realizate la începutul carierei, când a devenit primar la Istanbulului, în 1994.
Ce a făcut ca primar al Istanbulului, în anii 90
„Problema apei a fost depășită prin instalarea a sute de kilometri de conducte noi, problema gunoiului a fost rezolvată prin înființarea celor mai moderne instalații de reciclare, iar problema poluării aerului a luat sfârșit odată cu proiectele de gaze naturale dezvoltate în timpul mandatului lui Erdoğan”, se arată în biografia de pe site-ul Guvernului. Sunt enumerate și construcția a peste 50 de poduri, pasaje și autostrăzi, plata a datoriilor pe care municipalitatea le avea atunci și investițiile făcute.
Abilitățile sale de primar al unei metropole cu o populație cât jumătate de Românie sunt menționate și de Al Jazeera: „a abordat multe dintre problemele cu care se confrunta populația în creștere rapidă a orașului, cum ar fi poluarea aerului, colectarea gunoiului și lipsa apei potabile”.
Deschidere spre democrație când a devenit prim-ministru
După ce a ajuns prim-ministru, în 2003, el a început o cale spre democratizare și deschidere către Europa.
„Sub conducerea lui Erdogan și a partidului său de guvernământ AKP, Turcia a eliminat restricțiile privind exprimarea publică a religiei, inclusiv limitele stricte impuse femeilor care poartă eșarfe de tip islamic. De asemenea, a făcut progrese semnificative în ceea ce privește încheierea celor 30 de ani de război de gherilă cu separatiștii kurzi”, scria în 2013, înainte ca Erdogan să devină președinte, televiziunea americană CNN.
Menționa printre calități și faptul că „Erdogan este un aliat important al Statelor Unite și al președintelui Barack Obama și un actor politic cheie în eforturile de soluționare a crizei din Siria”.
Erdogan a fost premier până în 2014, iar, potrivit Al Jazeera, „cei mai mulți comentatori consideră că primul deceniu de guvernare a Partidului AK a fost unul în care guvernul a adoptat reforme democratice, în timp ce Turcia încerca să adere la Uniunea Europeană”.
„Erdogan a fost lăudat de către liberalii din țară și din străinătate pentru că a slăbit controlul militar asupra țării și a abordat drepturile femeilor și ale minorităților”, menționează jurnaliștii Al Jazeera.
Punctul de cotitură
În biografia de pe site-ul Guvernului este subliniat și pachetul de reforme pentru redresarea economică, la începutul mandatului de prim-ministru.
„Inflația, care nu fusese depășită și care afectase negativ economia țării și psihologia oamenilor timp de decenii, a fost frânată. 6 zerouri au fost eliminate din moneda turcească, redând lirei turcești puterea. Rata dobânzilor la datoria publică a fost redusă și s-a obținut o creștere considerabilă a PIB-ului pe cap de locuitor, scrie pe site-ul Guvernului turc.
În paralel cu intervențiile economice, criticii subliniază creșterea atitudinilor autocratice. În 2013, oamenii au ieșit în stradă din cauza planurilor de a transforma un parc foarte iubit din centrul centrul Instabulului, dar și pentru politicile tot mai antidemocratice.
Prim-ministrul i-a numit pe protestatari „capulcu”, un termen vechi otoman, o traducere aproximativă fiind „golani”. Tot atunci au ieșit la iveală acuzații de corupție împotriva fiilor a trei aliați din cabinet, potrivit BBC.
Protestele din Parcul Gezi au însemnat un punct de cotitură în guvernarea sa, fiind acuzat că „se comportă mai degrabă ca un sultan din Imperiul Otoman decât ca un democrat”. Tot atunci, Erdogan a pornit un conflict direct cu un critic al său, învățatul islamic, Fethullah Gulen, care locuia în SUA.
Toți opozanții săi au căpătat în acea perioadă numele de „guleniști”. A existat un exod al multor turci care riscau închisoarea. Libertatea a prezentat la acea vreme povestea unora dintre ei.
Renașterea musulmană, după o perioadă de deschidere
După un deceniu de guvernare, partidul lui Erdogan a decis, de asemenea, să ridice interdicția ca femeile din anumite servicii publice să poarte eșarfă, interdicție introdusă după o lovitură de stat militară în 1980. Interdicția a fost în cele din urmă ridicată pentru femeile din poliție, armată și sistemul judiciar.
Erdogan a negat întotdeauna că ar dori să impună valorile islamice, insistând că susține dreptul turcilor de a-și exprima religia mai deschis.
A susținut în repetate rânduri incriminarea adulterului. „Nicio familie musulmană” nu ar trebui să ia în considerare controlul nașterilor sau planificarea familială, a mai spus acesta în mai 2016, într-un discurs pro familie, citat de BBC.
Mai recent, în iulie 2020, el a supervizat transformarea catedralei Hagia Sophia din Istanbul într-o moschee, ceea ce a provocat furia multor creștini. Ataturk a fost cel care transformase într-un muzeu – un simbol al noului stat secular – construcția veche de 1.500 de ani.
Statul NATO „prieten” cu Rusia
Pentru că nu mai putea să candideze pentru a fi din nou prim-ministru, în 2014 a candidat pentru rolul în mare parte ceremonial de președinte în cadrul unor alegeri directe. Oricum avea planuri de reformare a funcției de președinte, creând o nouă constituție.
În 2015 însă a venit o primă lovitură: partidul său a pierdut majoritatea în parlament pentru mai multe luni, iar în 2016, Turcia a fost martora primei tentative violente de lovitură de stat din ultimele decenii.
Complotul a fost pus pe seama mișcării Gulen și a fost urmat de concedierea a aproximativ 150.000 de funcționari publici și de reținerea a peste 50.000 de persoane, printre care soldați, jurnaliști, avocați, ofițeri de poliție, academicieni și politicieni kurzi.
A fost momentul în care relațiile cu UE s-au răcit, iar oferta Turciei de a adera nu a mai progresat. Un alt argument al stagnării a fost și afluxul de migranți care au ajuns în Grecia după ce liderul turc a lăsat granițele deschise.
În plus, Erdogan este și un apropiat al Kremlinului, având legături strânse cu Vladimir Putin și recent chiar și-a dorit un rol central ca mediator în conflictul din Ucraina. Mai mult, a cumpărat un sistem rusesc de apărare antirachetă, în ciuda faptului că este lider al unui stat NATO și a ales Rusia pentru a construi primul reactor nuclear al Turciei.
Populism, „dincolo de branding, clientelism și polarizare prin războaie culturale”
O analiză aprofundată a carierei politicianului turc o face Dimitar Bechev în volumul „Turcia sub Erdogan: Cum o țară s-a îndepărtat de democrație și de Occident”. Bechev este director al Institutului de Politici Europene din Sofia și cercetător invitat la Centrul de Studii Europene, Universitatea Harvard.
Autorul urmărește traiectoria politică a regimului populist al lui Erdoğan, de la epoca reformelor și a prosperității din anii 2000 până la efectele războiului din Siria vecină, se arată în descrierea cărții, pe platforma de analize politice Carnegie Europe.
Bechev menționează în cartea sa că Erdogan a avut o transformare lentă dintr-un lider deschis către Europa într-un politician univoce.
„Populismul lui Erdogan merge dincolo de branding, clientelism și polarizare prin războaie culturale. De asemenea, implică oamenii prin intermediul instituțiilor civile administrate sau cooptate de guvern și al organizațiilor de bază ale partidului. Aceste strategii au fost esențiale pentru promovarea politicilor sociale ale lui Erdogan, precum și pentru succesul său electoral”, explică succesul intern al liderului de la Ankara și Burku Cevik-Compiegne, conferențiară în studii turce și consilier pentru programul de studii privind Orientul Mijlociu și Asia Centrală, la Australian National University.